În week-end am profitat de vremea frumoasă și am zburat cu balonul. Prin februarie ne-a venit ideea și iată că tocmai acum am ajuns să și facem ceea ne-am propus.
Am fost 9 oameni cu tot cu pilotul, care ne-am ridicat sâmbătă pe la ora 8.45 de undeva din localitatea Gorneni. Lângă noi mai era un grup mai mic, într-un balon care și-a luat zborul cu vreo jumătate de oră mai devreme. A durat cam jumătate de oră pentru ca balonul să fie gata de decolare.
Nacela în care am stat a fost împărțită în trei compartimente. Două pentru pasageri și una pentru pilot și butelii. Se folosește gaz pentru a încălzi aerul de sub balon și azot pentru a “injecta” acel aer cald cu presiune. Pe lângă butelii și arzătoare, pilotul mai avea o stație, un GPS și un altimetru. Cred că este cea mai simplă formă de zbor.
Se poate zbura doar dimineața cu 1-2 ore după răsărit sau seara cu 1-2 ore înainte de apus. Era un frig de crăpau pietrele dimineața, dar la 5 minute după ce ne-am ridicat, a răsărit soarele și a fost atât de cald și de plăcut încât ne-am dat cu toții căciulile jos din cap.
Oricum făcea destulă căldură (și zgomot) și arzătorul. Pilotul ne-au spus că au zburat și în decembrie și că un zbor pe o vreme mai rece prezintă mai puține probleme decât unul pe timpul verii. Aerul de sub balon trebuie să fie mai cald decât cel din atmosferă până la urmă.
Zborul este foarte lin și pe tot parcursul lui ne-am simțit în siguranță. Am zburat la altitudini cuprinse între 200 și 600 de metri. Atât cât să surpindem câteva cadre frumoase.
Următoarele două sunt opera lui Alice:
Un sătuc care mi-a plăcut mie:
Şi ceva care mi s-a părut că seamănă foarte mult cu profilul unui om:
Pilotul ne-a explicat că singura modalitate de a controla balonul este pe verticală. De restul se ocupă curenții de aer. Ar fi vrut să zburăm mai mult la o altitudine mai joasă, însă vântul ne-ar fi dus mult prea departe. De altfel, balonul care a plecat înaintea noastră cred că a ajuns pe la bulgari, atât de departe s-a dus.
Am zburat timp de 55 de minute și apoi am aterizat. Nici aterizarea nu prea ai cum s-o programezi, așa că am aterizat în mijlocul unui câmp, pe lângă localitatea Ghimpați. A fost foarte foarte lină și aterizarea, mă așteptam să ne zdruncine și să ne răsturnăm, dar am aterizat cu nacela în picioare și așa am rămas până ne-am dat jos din ea.
După ce au strâns băieții balonul, conform tradiției care se păstrează peste tot pe glob încă de la primul zbor cu balonul, a urmat și un botez. Nu am să vă spun în ce constă botezul, pentru că nu vreau să stric surpriza. Cert este că după ce am stat vreo 15 minute în genunchi ne-am ales cu un titlu de noblețe și cu un ținut întreg peste care să domnim.
În jurul Bucureștiului se zboară de lângă Padurea Scroviștea / Lacul Snagov, Clinceni, Mihăilești, delta Neajlovului (Gorneni) și Căldărușani. De zburat am zburat cu cei de la inair și ne-a plăcut. Celălalt grup era cu John Balon. Comparativ cu noi au avut un balon mai colorat (al nostru era verde și avea reclamă la o bere) și au zburat mult mai departe.
În rest, aceeași experiență. Prețul pentru un zbor de persoană este de 130€ și cred că este la fel peste tot. Cu 400-450€ se poate închiria și tot balonul pentru un zbor VIP de 2 persoane. Pentru că noi am fost 6, am primit un discount și am plătit doar prețul pentru 5 persoane, astfel a revenit 108.(3)€ de persoană. A fost foarte frumoasă experiența și eu zic că își merită banii. Prețul este piperat pentru că pe lângă zborul propriu-zis mai sunt niște costuri de logistică (gaz, azot, motorină).
Cert este că nu mi s-a părut nimic periculos și aș recomanda experiența oricui, mai puțin copiilor sub 6-7 ani, care se pot speria de la arzător și care nu cred că văd peste nacelă. Un zbor cu balonul poate fi chiar și un cadou frumos, că tot vine Crăciunul. Dar și un zbor cu avionul. Păcat că prețul nu-ți permite să faci asta de vreo două ori pe lună 🙂