O să fiu sincer și o să vă mărturisesc că mie nu îmi plăcea berea brună acum 5 ani. Apoi am gustat stout-ul și mi s-a părut un pic diferit. După 2-3 petreceri de St. Patrick’s Day chiar am început să beau stout mai des. Dar după ce am vizitat Irlanda, chiar am devenit fan Guinness 🙂
Și cât timp am fost în Dublin, am făcut și un tur al fabricii Guinness, în care am învățat cum se bea corect.
Gustul de Guinness este obținut în urma a două procese importante. Primul ar fi prăjirea orzului la temperatura maximă: peste 232 de grade celsius acesta ar lua foc.
Dar Guinness este cu adevărat renumită pentru că nu folosește dioxid de carbon la procesul de îmbuteliere, ci azot. Din această cauză durează mai mult să o torni berea, face mai multe bule după ce este turnată în pint și are un gust mai fin. Bila din interiorul dozei are rolul de a amesteca mai bine azotul cu berea.
Doar că din cauza azotului, berea Guinness trebuiă băută într-un mod anume, exemplificat de domnul de mai jos, jumătate irlandez, jumătate scoțian:
Long story short, se inspiră, se dă berea pe gât și se expiră. Dacă vei sorbi din ea vei gusta doar spuma, care este foarte dulce. Iar după două trei sorbituri, când vei rămâne fără spumă și vei gusta berea, ți se va părea că are un gust amar. Dacă te-ai ales cu o mustață de spumă după procedeul ăsta, înseamnă că ai băut așa cum trebuie.
Și dacă ajungeți în Irlanda, încercați neapărat Hop House 13. Este atât de bună încât îmi curgea câte o lacrimă pentru fiecare picătură care pica pe lângă halbă când era turnată.
În concluzie, dacă nu ați vizitat până acum Irlanda, măcar cu o bere Guinness sunteți datori, măcar acum, de St. Patrick’s Day. Sláinte! ☘