Dubrovnik într-o zi

By | May 30, 2018

Dubrovnik este înca un oraş care bate un cui în sicriul mitului cu ospitalitatea românească.

Probabil și pentru că este o destinație turistică relativ nouă, localnicii nu au apucat să dezvolte acea silă față de turiștii zăpăciți și mofturoși.

Gazda a fost foarte prietenoasă și bine pusă la punct, cu hărți și rute pentru coborâri și urcări cât mai ușoare pe scări. Am stat la Krmek Apartments și ne-a plăcut foarte mult. Au o terasă cu vedere către orașul vechi.

În prima seară, restaurantul unde mâncam a deschis din nou bucătăria pentru două englezoaice miorlăicioase, venite pe ultima sută de metri, care voiau neapărat să mănânce nişte stridii.

Dacă ar fi să aleg un restaurant pentru pește și fructe de mare (probabil și stridii), acesta ar fi cel câștigător. Kamenice îi zice. Nu au pești mari, dar prețurile sunt de bun simț, mâncarea este bună iar porțiile mari.

La restaurantul Panoramic, singurul restaurant din vârful muntelui cu telecabina, n-am găsit o masă cu vedere bună, chiar lângă margine. Ne-au invitat să luăm loc la o masă liberă și ne-au spus că ne mută la o masă cu vedere panoramică dacă se eliberează. Și chiar au făcut asta, chiar dacă la intrare era coadă.

Dacă aveți doar o zi de stat în Dubrovnik, vă recomand o plimbare cu telecabina împreună o porție de “Dalmatian smoked ham” la Restaurant Panoramic. Tot aici am primit recomandări pentru black risotto și pentru vinul lor.

Pentru o bere cu vedere, mergeți la Buza bar, un bar situat la nivelul superior al teraselor din cetate, cu vedere către mare.

Ar fi păcat să nu faceți o baie dacă ajungeți în Dubrovnik. Doar să vă luați încălțări corespunzătoare, chiar dacă nu sunt arici de mare, apa este cu pietre.

Când am ajuns pe plajă, cel de la intrare ne-a anunțat că acea secțiune de plajă este cu taxă, dar că dacă nu vrem să stăm acolo, putem să mergem gratis la cea de lângă.

În concluzie, toți cei cu care am interacționat au rupt un pic de engleză, au fost binevoitori și au dat dovadă de foarte multă răbdare. Nu am dat peste nimeni care să se supere sau care să stâmbe din nas din cauză că ceream mai multe detalii sau că nu am înțeles ceva din prima. Nimic nu a fost pe principiul “take it or leave it”.

Sunt convins că și o plimbare pe zidurile cetății sau o vizită pe insula din apropiere ar fi experiențe unice, dar noi nu am mai avut timp și pentru ele.

Spune-ți și tu părerea: