Un articol bun: Don’t Eat Before Reading This

În urma întâmplării de săptămâna trecută, a ieșit la suprafață un articol mai vechi de-al lui Anthony Bourdain: “Don’t Eat Before Reading This“. Articolul dă mult din casă și este destul de spiritual, așa că-l recomand oricui. O parte din “secrete” le știam, altfele mi se par niște sfaturi bune de urmat atunci când încerci un restaurant despre care n-ai habar. De exemplu:

Nu comandați pește lunea

Majoritatea localurilor fac comandă de pește joi seara pentru tot week-end-ul. Peștele este livrat vineri dimineața și până luni nu se mai face aprovizionare cu pește, pentru că pescarii nu lucrează în week-end. Așa că sunt șanse foarte mari ca peștele servit luni să fie rămas de peste week-end. Din fericire, eu nu comand prea des pește la restaurant 😀

Cel mai bine este să mănânci marțea la restaurant?

Aprovizionarea se face marți, așa că toate produsele ar trebui să fie proaspete. Din ce înțeleg, nici majoritatea bucătarilor nu ar lucra lunea, deci marți ar trebui să fie în formă maximă. Iar localnicii vin de obicei să mănânce în timpul săptămânii, deci teoretic marțea ar fi cele mai mari șanse să mănânci cum se cunvine la un restaurant. Cel puțin la unul din New York. Nu știu dacă și la noi se lucrează așa ceva.

Nu mâncați carnea well-done

“People who order their meat well-done perform a valuable service for those of us in the business who are cost-conscious: they pay for the privilege of eating our garbage.” Pare contraintuitiv, pentru că majoritatea cred că dacă ceri friptura bine făcută, sunt șanse mai mici să pățești ceva. Însă bucățile de carne mai urâte, pline de zgârciuri și care poate au prins și un pic de miros nu pot fi făcute medium sau rare. Așa că sunt păstrate pentru cei care le cer bine făcute.

Carnea de pui este mai periculoasă decât cea de porc

Majoritatea persoanelor consideră că porcul este un animal murdar și cred că sunt șanse mai mici să te îmbolnăvești dacă mănânci pui care nu-i bine făcut. Doar că puiul se strică mai repede și dacă nu este depozitat cum trebuie, infectează și alte mâncăruri cu salmonella.

Pâinea se reciclează. La fel și untul.

Nici nu-mi făceam iluzia că patronii de restaurant nu ar lua chiflele care nu s-au consumat din coș, pentru a le pune la altă masă. La unt nu m-aș fi gândit: “It makes more sense to worry about what happens to the leftover table butter—many restaurants recycle it for hollandaise. Probabil sunt foarte multe alte ingrediente care se reciclează.

Pe lângă asta, Anthony mai scrie că în realitate nu se folosesc mânuși când se pregătește mâncarea, nici bonetele acelea de “chef”. Plus multe altele. Oricum, vă recomand încă o dată să citiți articolul. Este foarte amuzantă și părerea chef-ilor despre vegetarieni 😀

Trecând de articol, sunt curios dacă și voi aveți astfel de fixuri când încercați un restaurant despre care nu știți mare lucru. Eu de exemplu, mă feresc să mănânc din locuri turistice aglomerate (tourist traps), pentru că știu că acel restaurant va avea clienți indiferent de calitatea mâncării. Cu alte cuvinte, nu-și vor da neapărat silința să facă mâncare bună. Pe lângă asta, prefer restaurantele cu un meniu mic. Asta înseamnă că bucătarul preferă să facă doar felurile de mâncare pe care este stăpân. În rest, evit preparatele cu carne tocată și reduc din tips dacă chelnerul îmi aduce pâine/smântână/ardei fără să cer și apoi mi le pune pe nota de plată.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook