“AI”-ul este un buzzword în zilele noastre. Îl folosește oricine vrea să-și învăluie produsul în puțină magie. Sunt convins că dacă ne străduim, găsim și solnițe despre care se pretinde că sunt cu inteligență artificială. Totuși, eu sunt curios care este punctul după care poți spune că nu mai ai de-a face cu un algoritm cu foarte multe grade de libertate ci cu “AI”. Cum faci diferența?
Am realizat că eu nu pot trasa o linie clară, în timp ce mă uitam la rezultatele unui studiu comandat de Huawei. A fost făcut în rândul a trei sute de români care au auzit de inteligență artificială (24-45 ani), deci nu a fost ceva de genul vox populi. Iată un tag cloud, cu ce cred românii că înseamnă AI:
Cu alte cuvinte, partea bună este că foarte mulți au auzit despre termen. Partea mai puțin bună este că îl asociază în continuare cu Terminator T-1000.
Și dacă intrăm mai mult în detaliu, iată ce își doresc oamenii de la un telefon cu AI:
Nu înțeleg rostul acestei întrebări. Din toate cele de acolo, doar vreo două opțiuni au ușoare tangențe cu AI-ul. E ca și cum ai întreba un om ce și-ar dori de la un BMW iar el ar răspunde că i-ar plăcea să aibă scaune, volan și roți.
Dacă m-ai întreba pe mine, eu aș spune că cel mai mult mi-ar plăcea ca un telefon cu AI să mă surprindă. Să îmi dau silința să îi păcălesc sistemul și să nu-l pot face să greșească. Să dispună de mult mai multe date decât mine, astfel încât să îmi sugereze alegeri mai bune decât cele pe care le-aș face eu. Să calculeze setările de la cameră mai bine decât mine, să-mi facă o sugestie de melodie în funcție de vremea de afară, să știe că am ajuns acasă și că nu mă interesează anumite notificări, să știe că sunt la volan și să-mi activeze by default difuzorul în convorbiri, să îmi aducă aminte să verific prețul unui produs și la un alt magazin înainte să cumpăr, să-mi dea din senin un reminder pentru un eveniment important de care uitasem. Mai avem până acolo 🙂
Inteligența Artificială nu există deocamdată, PUNCT. Să vedem demonstrația unei astfel de afirmații categorice.
În natură există două tipuri de inteligență: animală și umană.
Inteligența animală rezolvă doar un singur tip de probleme: supraviețuirea. A individului (când îi este foame, când este atacat, etc) și a speciei (perpetuarea, rutul). Această formă de inteligență are de-a face doar cu aspecte concrete.
Inteligența umană însă are de-a face cu abstractul – știința, arta, umorul, religia, toate aceste aspecte importante ale vieții umane nu se regăsesc de facto în viața animală. Animalul are instinctul, omul are rațiunea combinată cu intuiția.
În consecință, deocamdată IA – Inteligența Artificială – se află doar la nivelul An_g_Int – Animal grade Intelligence. Poate rezolva probleme specifice, îngust definite, cu parametri materiali.
Acest aspect include și jocurile de șah și Go – parametrii sunt materiali – piese cu mișcări clar definite și limitări clar trasate. Complexitatea jocului de Go se îmbină cu simplitatea lui, dar nu iese din definiția dată aici.
Nici măcar performanțele lui Watson – la Jeopardy și concursurile de retorică(debate) nu ies din definiție. Ceea ce face Watson este să caute într-o imensă bază de date răspunsuri la întrebări clar definite – chiar și la concursurile de retorică.
Până când nu vom avea o teorie științifică a inteligenței – care să ofere descrierea proceselor la nivel neuronal și conectat cu parametrii psihologici, care să explice cu cât și de ce X este mai inteligent decât Y, și mai mult, să explice de ce animalele nu sunt capabile de raționamente abstracte, nu vom avea o reală Inteligență Artificială. Tot ce avem acum se poate numi PI – Pseudo-Inteligență.
Genul ăsta de comentarii mă fac să mă bucur că mi-am deschis blog. Mulțumesc! 🙂