Dap, nu va mint. Numai ca Fermecata nu este o pitzipoanca dornica de a prinde prima pagina din Libertatea. Ea este o doamna aflata la frumoasa varsta de 18 ani …temperamentala, cu personalitate, un pic naravasa dar si ascultatoare. Am intalnit-o la Clubul de Echitatie Bucuresti, insotita de buna ei prietena, domnisoara Elloise, in varsta de 7 ani.
Prima data am sunat de-acasa pentru rezervare intr-o vineri, dar domnu’ Nelu ne-a cam dat cu flit spunandu-ne ca trebuie sa facem rezervare cu 2 zile inainte. Ok, urmatoarea saptamana am sunat Joi, dar omul asta tot nu vroia sa inteleaga ca noi vrem sa calarim. Acum a motivat ca trebuie sa sunam cu 3 zile inainte. Apoi, dupa ce ne-am ratoit un pic si i-am explicat ca e a 2-a oara cand ne face figura asta si a fost de acord cu rezervarea pentru Duminica asta. Dar parca nu-i comvenea ora la care vroiam noi:
– “Nu, ora 1 parca nu ar fi potrivita, ati mai calarit ?”
-“Nu”
-“E pai vedeeti?”
Ma omule. Da’ te calaresc pe tine ?!
In final a acceptat sa faca rezervarea. Dar nu ne-a cerut nici nume, nimic, asa ca a trebuit sa mai sunam o data sa ii dam un nume ca sa ne asiguram ca nu ne vom intoarce de acolo cu coada intre picioare. Atitudinea flegmatica a omului aproape ca ne-a facut sa renuntam la idee. Dar am continuat.
Am ajuns cu greu. Intrand pe strada Jandarmeriei din Soseaua Bucuresti-Ploiesti, ne-am plimbat de vre-o 2 ori pana in capatul ei si inapoi, fara sa vedem vre-un indicator. Nici batranul din capatul strazii, nici politistul in haine de rutiera care pazea ceva nu au reusit sa ne explice concret cum se ajunge. Am aflat doar ca este intr-o padure. Am intrat si noi pe prima straduta care dadea in padure. Ajunsi la capat de drum am fost directionati de catre un jandarm spre club.
Cum ajungi concret: Intri pe strada Jandarmeriei dinspre Soseaua Bucuresti Pitesti, faci prima la dreapta intr-o straduta spre padure, mergi pana in capatul ei si apoi faci la stanga si ar trebui sa vezi un panou cu un cal.
Ce inveti (in prima lectie): In exterior nu arata mare lucru, sigur nu e asa cum vedeai in calendarul Marlboro, arata ca o cabana saracacioasa. Am lasat rotile la poarta, am intrat in grajd si am trecut pe copite. Dupa cum ne-a explicat instructorul, afara este frig si gheata pe jos iar caii pot aluneca. Am exersat mersul la pas, mersul la pas fara o mana, fara 2 maini, mersul la trap fara o mana, fara ambele si in final trap saltat. Fermecatea mea era cam naravasa si am avut probleme serioase la trap saltat, nu ne-am putut sincroniza mai deloc.
Ne-a placut !!! Ne-am dat jos de pe șa și am ramas …fermecat. De frumusetea si de blandetea acestor animale atat de puternice, de staruinta instructorului care chiar se chinuia sa ne invete ceva in cele 45 de minute. Total diferit fata de primirea pe care am avut-o la telefon. Am rugat sa facem iesirea din hambarul in care am exersat prin grajduri si ni s-a permis. Acolo am facut cunosinta cu Hanibal, un armasar de competitie, Rembrandt, Felix, un arab cu sangele iute, Taifun si … un manz 🙂 Am avut chiar onoarea de a da un cub de zahar unui armasar.
Am plecat, dar deja mi-e dor de Elloise & co. … mai vreau …
Ce trebuie sa stii atunci cand mergi la echitatie:
Ca imbracaminte ar trebui sa ai niste blugi (nu degeaba au fost inventati de cowboy), o geaca groasa daca mergeti pe frig, eventual si o caciula. Ai grija unde te duci dupa, vei imprumuta mirosul specific grajdului 🙂
Un sfat util ar fi sa aveti un morcov care sa-l dati calului in semn de multumire ca s-a ostenit cu voi, noi n-am avut si ne-a parut rau. Scuze Elloise, promit ca ma revansez data viitoare.
Pret: 45 minute = 80 lei, un pret modic pentru osteneala calutilor.
In rest … nimic, de tot ce tine de logistica, reguli de comportament in jurul cailor si reguli de echitatie se ocupa instructorul.
Clubul nu are site din pacate, mai multe informatii gasiti pe facebook
P.S: Mersi George pentru editarea rapida a pozei.
Se pare ca nici tu nu ai stat degeaba weekendul asta 🙂 Congrats!