Pentru că aveam poftă de o pizza cât mai aproape de original, am comandat într-o seară de la Fomizza prin Tazz. Am dat comandă de pe site, pentru că prefer oricând să folosesc laptopul pentru a compara mai rapid meniuri. Pe telefon este mai greu, deci apreciez că Tazz are și variantă desktop și sper să nu renunțe la ea.
Totul ok, comanda ajuns în aproximativ 60 de minute, după ce livratorul a urcat inițial vreo 3 etaje prin blocul de lângă noi până să găsească blocul nostru. Pizzele au ajuns … “nu reci”.
Am luat o Pizza la Morte Sua cu pancetta afumată, pecorino și trufe și o Pizza Pistacchio Napoletano cu scarmoza afumată, roșii uscate și fistic.
Foarte bune ambele, iar ingredientele mai neconvenționale precum trufele și fisticul nu au acaparat gustul de pizza, ci doar au dat un mic indiciu că e un ingredient în plus. Surprinzător, deși sunt un mare fan al trufelor, mi-a plăcut mai mult pizza cu fistic.
Bun, și pentru că la prima comandă am primit un voucher de 20 de lei care expira în 2-3 zile (la final de iulie), am zis să mai dăm o comandă. Și am comandat de pe telefon, de la Hard Rock Cafe, pentru că și aceștia aveau o ofertă cu un burger + un meniu de copii gratuit.
Am luat un Java Lava pentru mine și un meniu pentru copii (adică pentru Alice). La meniu am avut de ales între un mini-burger, niște pui și încă ceva. Am ales preparatul din pui, pentru că ea spunea că vrea să mănânce mai light.
Ora 20.04. Am plasat comanda și deja visam la burgerul de la HRC. Doar că aplicația nu îmi arăta timpul de livrare. Atunci am realizat că nici înainte să dau comanda nu îmi era indicat în dreptul restaurantului timpul mediu de livrare “Heh, cât poate să dureze?! Sunt la 10 minute distanță de noi și e ora 8 seara, e liber orașul. Hai să dăm play la un film și mai vedem noi.”
Ora 21.10. Vibrează telefonul. Trecuse deja o oră deci îmi sticleau ochii și salivam ca un bulldog care simte miros de friptură. Deschid telefonul și … bam:
Recunosc că am plâns un pic. Mă gândeam că în tot acest timp aș fi putut să-mi fac eu un burger de la zero dacă luam niște chiftele de burgeri de la Lidl sau de la Mega. În fine, am trecut la planul B. Am scos ingredientele din frigider și ne-am apucat să facem guacamole. Și la cât de foame îmi era, am făcut vreun kg.
Ora 22.04. Fix când am înfipt al doilea nacho (nachos?!) în guacamole, a sunat și telefonul. I-am spus livratorului ce număr să formeze la interfon și apoi a urcat agale. L-am studiat un pic de la distanță și mi s-a părut că din atitudinea lui se aștepta să fie certat.
Nu i-am spus nimic. L-am întrebat doar dacă este ultima comandă (la HRC deja închisese) și mi-a spus că nu este ultima lui comandă. Apoi mi-a spus că de fapt comanda mea a fost trimisă inițial undeva prin Berceni, iar apoi a refăcut-o și din această cauză a durat atât. Am fost politicos cu el, că nu sunt genul arțăgos. Ba chiar i-am dat și tips.
Ora 22.05. Imaginați-vă niște cântece angelice pe fundal. Am ajuns la momentul de mult visat. După două ore de așteptare, desfacem punga cu mâncare.
Și găsim … doi burgeri.
Deși pe chitanță scria corect, un Java Lava + un meniu cu pui pentru copii, aici erau doi burgeri. Pe chitanță mai scria un detaliu interesant. Ceva de genul:
- Timp de preparare – 10 minute;
- Timp până la pick-up – 80 de minute
Cred că nici burgerul meu nu era ce trebuie, pentru că nu am văzut acel ardei chili deasupra. Nu era nici cel Legendary, pentru că nu avea inele de ceapă. Până în această zi nu știu ce burger a fost, pentru că m-am grăbit să îl mănânc 🙂
Acum mă gândesc cu amuzament că poate cineva din Berceni a avut parte de o livrare rapidă și de o surpriză picantă.
În concluzie, prima comandă prin Tazz a fost OK, a doua ar fi fost amuzantă dacă nu îmi era foame. Trebuie să mai comand o dată ca să dau verdictul final.
Exemplar, comportamentul și atitudinea. Profi.
Doamne ajuta, pentru comanda X3
Salut și respect pentru managementul conflictului întâlnit și pentru modul de a ajuta* cheers