Numele meu este Marius și nu beau cafea. Și chiar dacă nu beau cafea, la un moment dat aveam vreo trei espressoare prin casă. Asta pentru că Alice compensează și pentru mine 🙂 Așa că de ziua ei am conspirat cu ai mei și i-am făcut cadou o degustare de cafea alături de un barista de la Coftale.
Noi știam deja Coftale, pentru că mai băusem o cafea odată acolo și ne-a plăcut. Din această cauză am avut curaj să alegem acest workshop. Ne așteptam la ceva lejer, cu degustarea câtorva sortimente. Însă experiența care a urmat ne-a depășit așteptările și mi-a plăcut până și mie, deși nu sunt băutor de cafea. Deh, m-am sacrificat și eu…
Când am ajuns la Coftale, ne aștepta o masă care arăta așa:
Am început cu circuitul cafelei în natură. Mai întâi am ales tipul de cafea pe care urma să o preparăm în diverse metode. Am avut de ales pe baza mirosului dintre Kenya, Brazilia și Columbia. Anca, barista noastră, ne-a explicat care sunt diferențele între boabele de cafea din diverse plantații din lume.
Ideea este că arborele de cafea extrage foarte multe proprietăți din sol și de la plantele din jur. Dacă în jur sunt plantații de citrice, atunci este posibil ca acele note citrice să se regăsească și în gust. Apoi mai contează și modul în care sunt recoltate boabele de cafea. În timp ce se usucă, boabele de cafea mai atrag și diverse proprietăți din aer. Cafeaua din zonele ploioase cum este Columbia va avea alt gust față de cele din Kenya sau Etiopia șamd.
Noi am ales cafeaua din Etiopia, pentru că cea din Columbia ni s-a părut prea comună la miros, iar cea din Brazilia părea că va avea un gust prea …acid? Diferențele erau semnificative, atât cât să pot mirosi fiecare păhărel în parte și apoi să spun care de unde este.
După ce am ales cafeaua, am trecut la prepararea ei în diverse forme. Pe masă vedeți un V60 (cel din stânga mesei, cu ceșcuța roșie), un AeroPress (care arată ca o seringă neagră), și un Syphon (chestia din dreapta mesei, care îți aduce aminte de ora de chimie).
Anca turna câte un păhărel de boabe și apoi îl râjnea la diferite granulații înainte de fiecare metodă de preparare. Apoi cântărea cantitatea obținută, potrivea temperatura apei și ulterior turna apă măsurând-o și pe aceasta. Cu alte cuvinte, nu făcea nimic după ureche – așa cum îmi imaginam eu că se face cafeaua.
Cafea la V60
Prima metodă a fost V60. Se numește V60 pentru că ceașca roșie în care se pune cafeaua are forma literei V și are un unghi de 60 de grade. Se pune în ea mai întâi filtrul de hârtie, se umezește, apoi se pune cafeaua râșnită, apoi se toarnă apă fierbinte. Apa trece prin cafea și prin filtru și se scurge în recipientul de dedesubt. Procedura seamănă foarte mult cu modul în care se prepară ceaiul. Gustul final depinde de temperatura apei și de modul în care se toarnă apa peste cafea. Îmi pare rău că nu am făcut o poză mai de aproape ceștii, dar la momentul respectiv nu mă dusesem cu gândul de a face un articol din asta.
AeroPress
Apoi a urmat AeroPress, o modalitate mai nou inventată de a face cafea, creată în 2005 de Alan Adler, același tip care a inventat frisbee-ul. După cum spuneam, dispozitivul seamănă destul de mult cu o seringă. Se pune cafea și apă într-un compartiment și apoi prin presare totul trece printr-un filtru (de hârtie sau metalic) și ajunge în ceașcă.
Syphon
Am terminat și cu AeroPress-ul și am trecut la Syphon, care probabil este cea mai fițoasă metodă de a prepara o cafea. Metoda fost inventată de un neamț chimist, apoi rafinată de o franțuzoaică și în cele din urmă perfecționată de japonezi.
Se pune apă în recipientul de jos și sub el se pune o sursă de foc. În primă instanță apa începe să fiarbă și trece prin filtru în recipientul de sus.
După ce apa ajunge în recipientul de sus (și deci a ajuns la temperatura optimă), se adaugă cafeaua și se mai lasă pentru câteva minute pe foc. Slowmo’ time!
Apoi se înlătură flacăra, iar în cele din urmă cafeaua se va scurge înapoi în primul recipient, cel de jos.
Iată așadar aceeași cafea preparată prin trei metode, cu trei rezultate diferite. Iată-le mai jos, de la stânga la dreapta: Syphone, AeroPress, V60:
Cafea la espressor
Nu am scăpat până n-am încercat un espresso și un capuccino făcute la cel mai mare espressor din încăpere. Și Anca s-a străduit să ne învețe și cum stă treaba cu latte art-ul. Teoretic, cana din stânga e făcută de Alice, iar cea din dreapta de mine. Practic au fost făcute amândouă de Anca.
Diferența dintre cafea Arabica și cafea Robusta?
Apropo, voi știați care-i diferența dintre cafea arabica și robusta? Se pare că prima este cea mai folosită, are 60-70% cotă de piață. Este mai scumpă, crește la altitudini mai mari (800 m – 2000 m) și are cafeină mai puțină, între 1 și maxim 2%. Cea robusta este mai ieftină, crește la altitudini mai mici, sub 900m și are cafeină mai multă (peste 2%). Am aflat că de fapt cafeina este reacția de apărare a plantei împotriva dăunătorilor. Asta-i explicația pentru care cafeaua de la altitudine mai mare (arabica), are mai puțină cofeină. Pentru că acolo sunt mai puțini dăunători.
Și după ce am terminat cu totul, Alice m-a răsplătit cu un burger, care a fost excelent. Vă recomand și micul dejun sau un prânz la măsuțele de afară.
Per total am aflat foarte multe informații în acea zi și a fost o experiență foarte plăcută. Ce citiți aici sunt doar explicațiile umile ale unui habarnist. Dar practic de acum pot să par mai inteligent în discuțiile dintre băutorii de cafea 🙂
În concluzie, după acest workshop de trei ore pot să spun că îi apreciez mult mai mult pe cei care se străduiesc să obțină o cafea bună. Practic am rămas cu ideea că gustul cafelei este dat de foarte mulți factori, cum ar fi originea, recoltarea și prelucrarea, prăjirea, râjnirea, modul de preparare și temperatura la care este băută. Și bineînțeles, gusturile sunt subiective 🙂
P.S: Deși de regulă mă transform în iepurașul Duracell după ce beau cafea, în seara respectivă am dormit ca un prunc. Ciudat.