Până în 2011, Bucureștiul era singura capitală europeană care nu avea o stație de epurare. Apele uzate se deversau direct în Dâmbovița, iar de aici ajungeau până în Dunăre și Marea Neagră. Este genul de lucru pe care-l afli și pe care nu-ți vine să-l crezi efectiv. Atât de înapoiați eram.
Surprinzător, un plan pentru remedierea problemei exista încă de pe vremea comuniștilor, iar lucrările la Stația de Epurare a Apelor Uzate au început în 1985. După ce au fost sistate de două ori, din cauza revoluției și din cauza unui eveniment de poluare cu păcură, au fost finalizate în 2011, mai mult cu ajutorul Uniunii Europeane.
N-a fost ușor, constructorul grec a lăsat la recepția lucrării nu mai puțin de 700 de nereguli, unele dintre ele flagrante. De exemplu grecii nu și-au imaginat că în România există și iarnă. Așa că în primul an de operare, românii au stat în frig și au încălzit toată iarna niște supape, de teamă ca acestea să nu înghețe și să producă o explozie.
Cu chiu cu vai, din 2011 lucrurile s-au pus pe picioare. Apa Nova administrează stația de epurare care preia apa menajeră din canalizare, o filtrează și o trimite curată înapoi în Dâmbovița.
Am zis curată? Voiam să spun … aproape curată. De fapt, stația preia 10 mc/s pe care ar trebui să îi epureze complet. În momentul de față, din cei 10 metri cubi preluați pe secundă, stația nu reușește să epureze decât 5 metri cubi conform standardelor europene de mediu. Pe ceilalți îi epurează parțial.
Pentru a ne alinia la normele europene, trebuie ca Faza II a proiectului să fie dusă la sfârșit. Este nevoie de o finanțare de 388.2 milioane de euro, iar proiectul al trebui terminat până în decembrie 2018. Ați ghicit probabil, nu avem cum să terminăm proiectul până atunci, iar după acel deadline vom plăti penalizări.
Am fost miercuri să vizitez stația de epurare de la Glina, ca să văd exact cum funcționează. Este impresionantă în primul rând prin suprafață: 70 de hectare pe care lucrează doar 9 oameni pe tura de noapte, cărora li se mai alătură încă 4 pe tura de zi.
Procesul în sine nu-i așat de spectaculos. Apa intră printr-o parte a stației și este supusă la diverse filtrări și tratări. Trece prin grătare rare, este pompată, trece prin alte grătare mai dese, se elimină grăsimile, se deznisipează și se decantează. După primul set de grătare sunt și containere mari în care sunt depozitate deșeurile găsite în apă. Cârpe, electronice, animale, cabluri, jucării, oamenii de acolo le-au văzut pe toate. Inclusiv o șină de cale ferată sau un cap de porc mistreț.
În urma procesului rezultă multe gaze care sunt înmagazinate, dar și un nămol care se mai folosește pentru fertilizare. Este destul de scump de transportat, așa că în faza doi se va construi un incinerator. Interesant este că stația de epurare își produce singură 55% din energia necesară pentru funcționare.
De ce am scris acest articol? Ca să vă fac să înțelegeți că nici măcar un bețișor de ureche nu trebuie aruncat în canalizare. Acel ceva nu se evaporă de îndată ce s-a dus pe gaura chiuvetei. Trebuie să ajungă undeva, iar oamenii depun efort să curețe neglijența sau nepăsarea unor bucureșteni. Evitați pe cât posibil să aruncați alte lucruri pe canalizare.
De la începutul acestui an eu nu am mai aruncat nici măcar uleiul în chiuvetă. M-am convins că trebuie făcut și acest pas cât timp am fost vara trecută în vacanță în Italia, unde toată lumea arunca uleiul la deșeuri menajere. Cei de la Apa Nova nu păreau așa îngrijorați de uleiuri, însă părerea mea este că un litru de ulei poluează inutil mulți prea mulți litri de apă. De ce să nu evit acest lucru dacă o pot face?
Ca o mică atenționare, trebuie făcută distincția între apa menajeră și apa potabilă de la robinet. Acest articol face referire strict la apa menajeră, la retur. Sper că nu înțelegeți de aici că apa de la robinet ar avea probleme. Cunosc câteva persoane care fac teste pe apa de la robinet, pe care o și beau fără probleme. De altfel, și noi am consumat același lucru în vizita de la stația de epurare.
BONUS: Ştiați despre CASETA de sub Dâmbovița? Practic, între Lacul Morii și Glina, pe sub Dâmbovița, mai curge un râu, care colectează toate apele menajere. Dacă vreți să pierdeți câteva ore bune, căutați filmări de la intervenția de curățare din 2011. Nu cred că există lucru mai extrem pe care să-l poți face în București decât să intri acolo.
Lectură suplimentară: 1, 2, 3.
Interesant articol, felicitări! Mai ales pentru un acvarist, care se gândește la filtrări și în somn 🙂
Chiar interesant!
O singura chestie… nu prea exista neglijenta. Ci mai mult nepasare.
E un accident cand scapi de exemplu cu betisor de urechi in toaleta.
Adică vrei să spui că ție nu ți s-a întâmplat niciodată să scapi din greșeală un porc mistreț în toaletă?!
Un porc mistret niciodata….doar capul lui.
Pentru colectarea uleiului exista un proiect care se ocupa cu asa ceva. Eu momentan il adun intr-un borncan de 500 de ml, de sticla, pana se racete si dupa il pun intr-un bidon de 5 litrii. Cand se umple ma pregatesc sa ii sun pe cei de la Uleiosul 🙂
http://uleiosul.com/
e bine documentat…tot timpul m-am intrebat cum arata din interior statia de epurare de la Glina…
Este document nedocumentat si partinitor prezentand doar informatii furnizate de Apa Nova. Nu e frumos sa ai opinii privind executia acestui proiect atata timp cat nu ai fost implicat in acesta faza. Cele asa- zise “700 de nereguli, unele dintre ele flagrante” nu sunt decat abureli ale dlui Radu State si frustrarile domniei sale. Perpetuarea acestor frustari nu ajuta cu nimic. Neregulile Apa Nova au fost prezentate? Mai exact lipsa totala de experienta in operare la preluarea statiei cat si lipsa personalului calificat.
Citat” De exemplu grecii nu și-au imaginat că în România există și iarnă. Așa că în primul an de operare, românii au stat în frig și au încălzit toată iarna niște supape, de teamă ca acestea să nu înghețe și să producă o explozie”.
Sunteti serios? la temperaturi de -20C normal ca echipamente prin care este vehiculata apa mai si ingheata, in consecinta trebuie actionat atat preventiv cat si corectiv, ale prezetate in manualele care nu le citeste nimeni.
Statia de epurare a fost finalizata cu succes de catre constructorul grec, receptionata si data in exploatare care Apa Nova.
Surprinzator este faptulca pe de o parte Apa Nova se lauda cu performantele statiei iar pe de alta parte nu pierde niciun prilej de a ataca constructorul.
Frustarea ca nu au reusit sa castige licitatia de proiectare si constructie continua si dupa 10 ani.
Oare tot 10 ani vor avea nevoie sa scape de frustrarea de a pierde si contractul pentru faza a II-a a proiectului (prin firma OTV din grupul Veolia)?
De la Platon citire:
“Indiferent dacă ne așteaptă o soartă mai rea sau una mai bună, a acționa nedrept este întotdeauna o greșeală și o rușine”.