Chestia asta mi s-a întâmplat astăzi, când am fost la Raiffeisen să actualizez datele personale. Dar o povestesc aici pentru că se poate întâmpla oriunde.
După ce i-am dat buletinul, domnișoara de la ghișeu îmi pune în față mai multe hârtii. Primul set de documente (vreo 3 la număr) era legat într-adevăr de actualizarea datelor personale și de GDPR. Apoi mai era o foaie care arăta așa:
Discuția aproximativă a fost următoarea:
Eu: Ce înseamnă CGB?
Ea: Păi, Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare. Le-ați primit de când ați deschis contul…
Eu: Aici scrie “ediția 25 mai 2018”, eu am deschis contul în 2010.
Ea: Dacă vreți, vă printez…
Eu: Ok.
Pleacă și se întoarce cu încă o copie a aceleiași declarații.
Eu: Nu vă supărați, ce avem aici?
Ea: Păi condiții…
Eu: Domnișoară, pe declarație scrie că “prezentul contract (nr. pentru care semnez că sunt de acord) este alcătuit din 9 capitole, cuprinse în 40 de pagini, având următoarele capitole (…). Asta-i încă o copie la ce mi-ați dat mai devreme să semnez. Dacă doriți, îmi puteți trimite CGB pe mail.
Ea (deja deranjată): Bine, vă printez…
Pleacă și se întoarce cu 18 pagini.
Eu: Ok. Va trebui să citesc ce scrie aici și să ne revedem.
Ea: Păi… cum așa!? Trebuie să facem actualizarea datelor. Fără această declarație nu o putem face!
Eu: Din punctul meu de vedere sunt două lucruri diferite. Una este actualizarea datelor, alta este o declarație că sunt de acord cu CGB.
Ea: Da, dar fără asta nu se poate…
Eu: Ok, atunci nu facem actualizarea datelor.
Ea: Păi nu se poate.
Eu: Cum adică nu se poate? Considerați că astăzi nu am venit să fac actualizarea datelor și o să vin altă dată, când am timp să citesc.
Ea: Nu se poate. Trebuie să veniți până mâine.
Eu: De ce să nu se poată?
Ea: Păi trebuie până mâine!
Eu: Domnișoară, nu vă supărați, dar eu nu lucrez pentru Raiffeisen, așa că nu îmi puteți da temă pentru acasă de azi pe mâine. Voi veni când am timp.
Ea: Dar măcar săptămâna aceasta să veniți…
I-am mulțumit, i-am promis că încerc să vin săptămâna aceasta, ne-am zâmbit și am plecat.
Acum am ajuns la birou și am citit ce scrie pe foile pe care mi le-a printat. “Anexă la Cererea de deschidere/mentenanță cont curent și Servicii atașate și la Cererea de deschidere cont curent standard și servicii atașate – Clauze contractuale aplicabile contului curent și serviciilor atașate”.
Drăguț, numai că eu nu am deschis la ei un cont curent, ci un fond de investiții.
Cu alte cuvinte, ori din neștiință, ori intenționat, domnișoara mi-a dat să citesc ceva ce nu are legătură nici cu fondul de investiții, nici cu CGB.
Acum, sunt curios și ce cred ceilalți despre această întâmplare. Oare domnișoara a uitat să îmi arate CGB sau așa a fost instruită? De ce a venit cu o copie a aceleiași declarații pe care nu am vrut s-o semnez? De ce, nici măcar în final nu mi-a pus la dispoziție CGB, așa cum scria în declarația pe care urma să o semnez? Oare fac eu exces de zel sau chestia asta n-ar fi trebuit să se întâmple?
Huawei P30 Pro este cel mai recent smartphone lansat de compania din China. Are 4 camere: cea normală (1x), cea ultra-wide (0.6x), un periscop ce poate face zoom 5x / 10x și o cameră ToF 3D. Cea din urmă (cu Time Of Flight) este folosită pentru a scana cu precizie mărimea și distanță față de obiecte.
Telefonul s-a lansat pe 26 martie, iar trei zile mai târziu, era deja la mine pe birou, ca de obicei, prin programul Orange Smartphone Tester. De altfel, la Orange pe site găsiți deja disponibile toate modelele din gama P30.
În fine, telefonul este super interesant și vine cu tehnologie nouă și cu multe promisiuni pentru tot felul de funcții. Așa că vreau să-l chinui un pic.
Și pentru că știu că sunteți creativi, sunt curios ce vreți să știți despre Huawei P30 Pro. Poate vreți să știți mai multe despre camera tip periscop, despre difuzorul de sub display. Orice întrebare aveți, lăsați-o într-un comentariu.
Urmăresc evoluția lirei de când cu Brexit-ul din două motive. În primul rând pentru că e interesant să vezi cum și alte țări își taie craca de sub picioare, nu doar România.
În al doilea rând, mă gândeam că dacă scade la un nivel acceptabil, să zicem sub 5 lei, poate facem și o vizită în UK.
Cam așa arată graficul din iunie 2016 (momentul Brexit-ului) și până acum:
S-a prăbușit de la 5.9 lei la începutul lui iunie, până la 4.9 lei prin octombrie 2016, apoi a mai avut un minim prin august 2017 și în rest varia între 5.1 și 5.3.
A doua zi după ce ultimul acord pentru Brexit a fost respins de Parlamentul britanic, am dat repede fuga pe cursbnr.ro. Doar că, surpriză, lira crescuse.
Și nu înțeleg de ce. În timp ce britanicii resping acord după acord și ard toate podurile cum s-ar zice, lira continuă să crească. A ajuns acum aproape de 5.6.
Oare de ce crește și ce s-ar întâmpla cu lira în urma unui “hard” Brexit?
Anul trecut, pe 30 octombrie, Apple a lansat a treia generație de MacBook Air. Zilele trecute m-am documentat un pic cu privire la linia de produse Mac și mi-a atras atenția Air-ul.
Spre deosebire de generația precedentă, modelul de acum are display Retina de 13.3″, Touch ID, două porturi Thunderbolt 3 (care suportă USB Type C), touchpad cu Force Touch și un model nou de tastatură, cu taste cu mecanism “butterfly”.
Modelul de bază are 8 GB DDR3, SSD de 128 GB, procesor intel Core i5 și placa video integrată de la Intel (UHD Graphics 617). Din păcate, noul MacBook Air nu se poate comanda cu procesor Core i7.
Mă uitam la cât de diferit este construit MacBook-ul față de alte laptopuri de pe piață.
De exemplu tastatura. Nu pare un domeniu unde se mai poate inova, însă Apple nu încearcă degeaba să reinventeze roata prin tot felul de pârghii și mecanisme pentru tastatură. Părerea mea este că ei se concentrează pe tastatură pentru că tastatura, pe lângă display, este principalul mijloc prin care interacționezi cu laptopul. Și dacă-i fac o tastatură bună și te fac să te obișnuiești cu ea, îți va fi foarte greu să mai faci trecerea de la MacBook la alt laptop. Sunt convins că au calculat la micron distanța dintre taste.
Apoi ar mai fi touchpad-ul cu Force Touch. L-au făcut mai mare și acum simte și diferențele de presiune. Suportă gesturi multi-touch, pinch to zoom șamd. Așa este că în teorie ar fi putut și ceilalți producători să facă un touchpad la fel de bun? Așa este, însă majoritatea laptopurilor pe care le-am testat eu au niște touchpad-uri mediocre, pentru că niciunui producător nu-i pasă cu adevărat de ele.
Îmi place că prin Thunderbolt 3, Apple a dat-o la pace cu USB-ul. Bine, au făcut-o în stilul lor. Nu au vrut să renunțe la Thunderbolt, dar nu aveau nici cum să mai ignore USB-ul, așa că le-au făcut 2 in 1.
În concluzie, acum un update MacBook Air generația a treia n-ar suna atât de rău din perspectiva cuiva care nu a folosit decât Windows.
Un singur lucru nu-mi convine la MacBook-uri. Mi se pare că trebuie să faci un curs de specialitate ca să le identifici. Am dat o căutare pe eMAG după “MacBook Air” și cu greu am reușit să-mi dau seama care-i modelul de anul acesta. A trebuit să intru pe Wikipedia și să iau istoria MacBook-ului la rând și să citesc despre “part number” ca să le pot deosebi.
Testez Samsung Galaxy S10+ de vreo trei săptămâni, timp în care sunt convins că cei care iau în calcul upgrade-ul au citit deja toate detaliile tehnice șamd.
Așa că în acest review încerc să punctez doar pe experiența personală cu telefonul, comparând ce constat acum cu ce anunța Samsung cu fast în momentul lansării globale.
L-am primit în varianta Prism Green și nuanța nu mi s-a părut deloc așa de agresivă vizual cum mi se părea din fotografiile oficiale. În întuneric verdele devine mai intens, însă în lumină, dacă nu ai ceva albastru cu care să compari, pare un fel de bleu.
Primul lucru pe care l-am observat la telefon este că butonul de power este poziționat nejustificat de sus. Trebuie să miști poziția mâinii și să ții degetul mic cumva sub rama inferioară a telefonului ca să ajungi la el cu degetul opozabil. Acest lucru face ca telefonul să pară și mai mare decât este deja.
Decuparea din display
Nu m-a deranjat decuparea din display pentru cele două camere frontale. Mi se pare mai puțin enervantă decât notch-urile. Dacă n-aș fi citit pe internet, nici n-aș fi observat că ceasul s-a mutat în partea stângă a barei de notificări.
Apropo, telefonul vine cu o folie de plastic montată din fabrică, ceea ce-i un lucru bun, pentru că s-ar părea că cititorul de amprente din display nu ar funcționa așa de bine cu foliile de sticlă.
Pe spate ar fi de menționat că modulul de camere este scos în afara carcasei.
Cameră foto
Intrăm direct în pâine, pentru că știu că asta vă interesează. Știți deja, dar îmi fac datoria să mai menționez și eu că Samsung S10+ are trei camere pe spate:
Camera “principală” wide de 12 MP, cu f/1.5-2.4, 26mm, senzor 1/2.55″ (1.4µm) și OIS;
Camera ultrawide (0.5x) de 16 MP cu f/2.2, 12mm, senzor de 1.0µm;
Camera cu zoom 2x de 12 MP, f/2.4, 52mm , senzor de 1/3.6″, 1.0µm, cu AF și OIS;
Aici, ca de obicei, nu am ce reproșa. Expunerea și focalizarea se fac instant iar fotografiile sunt clare, culorile sunt interpretate bine, camerele au dynamic range bun iar detaliile sunt bine conturate.
Modurile camerei sunt următoarele:
Fotografie normală;
Instagram
Food
Panorama
Pro
Live focus
Video
Super Slow- mo (0.4x și 0.8x)
Slow Motion
Hyperlapse
Nu mi s-a părut că modul “Instagram” este vreo mare realizare. Este doar o scurtătură spre a posta un “story” direct din aplicația de cameră.
Pe lângă acele moduri, camera mai are câteva moduri care să ajute.
“Scene optimizer” este echivalentul “Master AI” de la Huawei. Software-ul camerei recunoaște diverse scene (clădiri, portrete, zăpadă, flori) și ajustează setările în funcție de ele. Spre deosebire de “Master AI”, mi s-a părut un pic mai cizelat.
“Shot suggestions” îți face diverse sugestii pentru încadrare, îți arată o nivelă pentru a păstra linia orizontului dreaptă șamd.
“Flaw detection” îți spune dacă cineva s-a mișcat sau a clipit într-o poză, sau dacă lentila camerei este murdară.
Încă un lucru de apreciat este că interfața te lasă să alegi formate normale de imagini (16:9, 4:3, 1:1), spre deosebire de Mate 20 Pro unde ai 4:3 sau 18.8:9.
Camera frontală
Una dintre camerele frontale este puțin mai wide, așa că poți comuta între cele două camere dacă vrei un selfie sau o poză de grup. Poți face ajusta zona de focalizare și expunerea. Poți filma UHD, dacă vrei să fii narcisist în 4K. Ai cam tot ce te-ai aștepta să găsești aici.
Filmare video
Aici ar fi de menționat că Samsung Galaxy S10+ este primul telefon care filmează HDR10+ și că cel puțin teoretic are o stabilizare forte bună. Aici aș vrea să testez mai mult înainte să mă pronunț. Până acum nu mi s-a părut ceva ieșit din comun.
E bine de știut că poți comuta între camere doar dacă filmezi FHD sau UHD, la UHD 60fps această funcție este dezactivată.
Ce mi-aș fi dorit mai mult de aici? Integrarea filtrelor pentru separare sau desaturare a fundalului în timp real așa cum face Huawei Mate 20 Pro.
Interfață – OneUi
Odată cu modelul S10, Samsung a trecut de design-ul TouchWiz la OneUi. În principiu OneUi ține cont de faptul că display-urile telefoanelor au crescut, așa că încearcă să afișeze titlurile meniurilor în jumătatea de sus a display-ului, iar opțiunile în partea de jos, ca să fie mai ușor de apăsat.
În afară de asta și de faptul că pictogramele mi se par și mai urâte decât erau înainte, nu mi se pare că sunt schimbări majore.
Ah, de fapt am o nemulțumire legată de faptul că dacă ai setat telefonul să se deblocheze prin PIN, mai trebuie să apeși și pe “OK” după ce ai introdus PIN-ul. O manevră inutilă.
Bixby în continuare nu face nimic cu adevărat util, dar măcar acum poți programa acel buton să deschidă camera sau oricare altă aplicație.
În rest, l-am folosit cu precădere în “Dark Mode”, mi se pare că arată prea frumos.
Apropo, la evenimentul global de lansare Samsung promitea Adobe Premiere Rush disponibil gratuit pe S10. L-am căutat. Nici urmă.
Hardware
Face Unlock-ul funcționează ok, dar nu mi s-a părut la fel de eficient ca la P20 Pro.
Senzorul de amprentă integrat în display și-a făcut treaba bine. A funcțioant cu toate aplicațiile pe care le folosesc: ING HomeBank, Revolut, Phyre, LastPass, șamd.
Cât ține bateria lui Samsung Galaxy S10+ ?
Iată ce valori am obținut cu display-ul pe rezoluție FHD+, luminozitate setată pe auto (50%), wifi cam 10 ore pe zi, Dual SIM, locație activată permanent și date cam 1-2 ore:
Aș zice că este mai degrabă un telefon de o zi. Trece deseori de o zi de utilizare, însă cu siguranță nu rezistă două zile cu o singură încărcare.
Concluzie
Cel mai tare mă bucură adăugarea camerei ultrawide, pe care sper s-o regăsesc de acum pe toate flagship-urile. Samsung S10+ are probabil cel mai bun sistem de camere foto/video în momentul de față. Și dacă luăm în calcul doar acea cameră wide, ar fi de ajuns pentru un upgrade de la S9+.
În rest, Samsung S10+ este un telefon foarte bun, care nu dezamăgește, dar care nici nu ridică ștacheta. Cu siguranță nu este un “game changer“, ci doar un telefon prin care Samsung ajunge la nivel cu ceilalți producători.
Problema este că principalul concurent lansează peste 2 zile un telefon care s-a putea să vină cu funcții și mai impresionante.
Telefonul este primit în teste prin programul Orange Smartphone Tester, așa că mulțumesc celor de la Orange pentru acest lucru.
