Rolex, Breitling, Omega, Tag Heuer, Hublot, Chopard, Audemars Piguet. Am auzit de atât de multe ori această poveste încât constat că este un modus operandi, și e păcat să n-o spun mai departe.
Sunt diverși “prieteni”, parteneri de afaceri șamd al căror drum prin lumea business-ului îi face la un moment dat să colaboreze. În schimbul unui serviciu, celălalt îi face cadou un Rolex sau unul dintre ceasurile de mai sus.
Cel care a prestat serviciul este fericit că a primit un cadou frumos, poate mai valoros decât serviciul prestat. Poartă ceasul cu mândrie 1-2 ani, până când ceasul are o problemă.
În service, proprietarul ceasului dă piept cu realitatea și află că ceasul nu este autentic. La 2 ani după ce l-a primit, este greu să mai poată trage pe cineva la răspundere.
În concluzie, dacă un “prieten” vă face cadou un Rolex, fiți precauți. Cred că cel mai elegant ar fi să îl refuzați. Nu este exclus ca nici persoana care îl face cadou să nu știe că ceasul este fals. Replicile sunt atât de bine făcute, încât nici măcar Rolex nu mai face autentificări.
Oricum, genul acesta de întâmplări sunt foarte dese.
E clar ca ne invartim in cercuri foarte diferite, nu sunt expus pericolului descris de tine, nici nu stiam ca aparent toata lumea face asta :)) Mi-a daruit sotia un ceas Police, l-am pastrat, sper sa fiu ok… :))
In NY, prin zona china town, era plin de negri pe strada ce vindeau Rolex-uri
^^
Păi de unde crezi că s-a inspirat cunoșința noastră comună, Jay Z, când a scris versurile “Ball so hard got a broken clock, Rollies that don’t tick tock.”? 😀