Citeam despre situația Podului Constanța, care este atât de distrus de zici că l-au confundat nemții cu Polonia. Cum a ajuns să arate așa? Totul poate fi descris într-o singură propoziție:
“(…) podul efectiv ține de Ministerul Transporturilor, șoseaua de PMB iar calea de rulare a tramvaiului de RATB.” [sursa]
Atât. O singură propoziție. Parcă îmi și imaginez.
PMB nu poate să asfalteze pentru că structura podului nu permite asfaltarea. Calea de rulare a tramvaiului nu poate fi reparată pentru că PMB nu a asfaltat, iar Ministerul Transporturilor nu poate să reabiliteze podul pentru că RATB nu oprește circulația tramvaielor.
Dacă e să cadă, fiecare aruncă pisica în curtea celuilalt. Facem alba-neagra cu răspunderea vreo două generații, până uită și cel mai vârstnic pensionar că acolo a exitat un pod. Apoi ne mai ia alte două-trei generații ca să facem unul nou.
Şi extrapolând, cam așa este totul în România. Nu e treaba nimănui și nimeni nu este de vină.
În rest, v-am spus că sunt un fan al newsletter-urilor trimise de USR Sector 1, nu?
Răspunsul se află pe o piatră de mormânt din 1517 din regiunea Po, Italiahttp://wachsein.tumblr.com/image/83581829187
Italian proverb: Chi po, non vo, chi vo, non po, chi sa, non fa; chi fa, non sa, e cosi, male il mondo va.
Cine poate, nu vrea; cine vrea, nu poate; cine știe, nu face, cine face, nu știe; și așa ajunge lumea rea.
English: Who can do, doesn’t want to; who wants to, can’t do; who knows how to do, won’t do it; who does it, doesn’t know how to, and so, badly goes the world.