Când mă uit la pozele din acest articol am impresia că arată prea bine, ca și cum ar fi furate dintr-o revistă. Adevărul este însă că pe circuitul de motocross oricine poate face poze care să arate mișto. Pentru că activitatea în sine de acolo arată foarte bine, inclusiv pe cameră.
Din seria “cititori cu care mă mândresc”, am primit vineri pe mail din partea unui cititor al blogului o invitație la circuitul de motocross de la Ciolpani, la deschiderea sezonului. Mă așteptam să-l găsesc acolo pe Robert călare pe motor, echipat complet, mai ales că are și un magazin de echipament moto. Apoi am aflat că el nu se dă, ci preferă să fie spectator și un fan al sportului.
Nu pot să spun că mi-a părut rău, cât timp ne-am plimbat printre probe, Robert a stat lângă noi și ne-a explicat diferența dintre Enduro și Motocross (eu nici nu știam că există una), clasele din fiecare sport, ne-a povestit despre celelalte circuite din țară, tot-tot-tot.
Așa am aflat de exemplu că Motocross-ul este sportul care se practică pe un circuit amenajat, iar riderii se dau timp de 30 de minute + 2 ture. Enduro se practică prin natură, pe munți, prin văi, prin râuri, noroi, roci și nisip. Nu este ciclic ci este un traseu prestabilit care durează mult mai mult (câteva ore).
Apoi am vorbit cu Adi Răduță (stânga în foto), campion național și este european, unul dintre cei care au pus bazele circuitului de antrenament. El ne-a povestit din perspectiva celui care aleargă pe motor. Mulți cred că motocross-ul este un sport în care motorul face totul pentru tine. Adi ne spunea că după un antrenament ajungi să faci febră musculară inclusiv în talpă și că dacă nu ai antebrațul bine pregătit ți se blochează mâna pe ghidon și nu o mai poți descleșta. Spate, umeri, antebraț, abdomen, piept, picoare, totul este important.
Cea mai infantilă întrebare a mea a fost: “Şi … în cât timp credeți că vă amortizați investiția cu traseul?”. Au râs, nu se așteaptă să își recupereze investiția vreodată. Mai ales că Federația Română de Motociclism nu numai că nu-i ajută, dar le mai pune și bețe în roată.
Cel mai mare câștig al lor este faptul că ajută la dezvoltarea tinerelor talente. Am văzut acolo copii de 6 ani care săreau pe hârtoape, fete și băieți. Avem deja campioni de 10-14 ani. Părerea mea este că sportul ăsta este la noi în țară în punctul în care era Streetball-ul când eram eu mic și jucam. Tare m-aș bucura să devină la fel de popular.
Până atunci, tare mi-ar plăcea să fiu prezent la o etapă de campionat. Dacă aflu, vă dau și vouă de veste, e foarte interesant atât pentru spectatori, cât și pentru fotografi.
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase!
Pe aceasta pista se pot face si antrenamente private?
Bună, din câte știu da. Au acolo pe site un număr de contact și cred că te poate lămuri cineva.