În liceu am avut cel mai tare profesor de religie. Până în 30 de ani, genul de om alături de care puteai să bei liniștit o bere un suc în timp ce asculți Zeppelin. Timp de 4 ani n-am știut cum a arătat manualul de religie și nici ce scria în el. Orele de religie erau de fapt discuții libere pe teme legate de moralitate sau pe cine știe ce altă temă propusă de noi.
El ne-a învățat că a-i arunca un leu unui amărât pe stradă nu ne face sfinți ci este doar un gest superficial menit să ne confere tot nouă un anume confort psihic. El ne-a spus că studenții la teologie sunt orice numai uși de biserică nu. Şi tot el a reușit să convingă cel mai rocker-satanist-motociclist să stea la juma de oră la slujbă și să fie atent, măcar din curioziate. A reușit să obțină aceste mici victorii pentru că era înainte de toate un om cu capul pe umeri și pentru că nu s-a ambiționat să ne toarne cucernicie cu pâlnia pe gură.
Dacă aș putea să dau acum de el, l-aș scoate la o bere. De fiecare dată mă gândesc la antiteza dintre el și IPF Daniel, care prin comparație parcă e un taximetrist care-ți taie fața la semafor și apoi te înjură de mamă. Şi care a făcut cel mai mare deserviciu instutiției pe care o conduce, cu o abordare întocmai pe dos față de cea a profesorului meu de religie. Pe scurt, a scârbit opinia publică încercând să îndese ortodoxe pe gât.
Şi nu cred că această greșeală nu poate fi reperată cu un astfel de om în fruntea Bisericii. Pentru că totul pornește de la om, de la caracter. Eu n-aș fi putut să fac campanie pentru Ponta și apoi să schimb tabăra când simt că situația e nasoală, nu aș fi putut să-mi schimb gusturile muzicale după cum bate vântul și mai ales, mi-aș fi văzut lungul nasului și nu aș fi încercat să negociez ca un terorist.
În mod normal, când faci mai mult rău decât bine instituției pe care o conduci, ar trebui să faci un pas în spate și să lași pe cineva care se pricepe. Dar e greu cu a zecea poruncă …
Big up pentru proful de religie. Chiar cum zici tu, un om cu capul pe umeri si o abordare exemplara 🙂
Ai idee cum îl cheamă? Chiar aș vrea sa-l scot la o bere să-l mai întreb de una alta 🙂
Am citit si eu articolele mentionate in articol si nu vad unde este marea problema cu PF Daniel pe baza articolelor respective.
E usor sa judeci pe cineva cand de fapt nu stii prea bine despre ceea ce este vorba. Cam asa suntem noi romanii, experti in toate si nu vedem ca stam cu putregaiul sub pres … Si pentru asta merge tara noastra ca o masina cu frana trasa si avem atatea “mari realizari” din ’90 incoace, si multi oameni de calitate care si-au implinit masura in alte tari. Din cauza marilor specialisti locali …
Eu am avut ocazia sa fiu la o intalnire restransa cu PF Daniel acum cativa ani. Desi ne-a primit cu drag, a fost greu cu timpul, am avut ocazia sa vad cat de ocupat este, la cate probleme si cat de diverse si delicate trebuie sa raspunda. Ne-a impartasit si cateva lucruri despre cele cateva telefoane pe care le avusese si ce probleme erau. Nu as vrea in niciun chip sa fiu in locul sau!
Si in sanul bisericii au fost oameni care au tradat … iubirea lui Dumnezeu. Oamenii au slabiciuni, cu totii le avem, dar poate ca profu’ de religie a spus si despre Sf Ap Petru care s-a lepadat si s-a reabilitat si a murit cu capul in jos pe cruce si sunt atatea si atatea exemple de MARI oameni care s-au ridicat din slabiciuni mai mari sau mai mici.
Mi-e mila dar si dezgust simt pt multi ziaristi care latra ca javrele la luna care aud un zgomot si nu au habar de ceea ce s-a intamplat. Si Stefan cel Mare a taiat niste capete … Si Sfantul Nicolae i-a dat o palma lui Arie si a fost inchis, si Sf Nectarie a fost vorbit de rau si a suferit mult.
Oare nu plecam urechea prea usor la barfa din jur?! Nu ar fi mai bine sa judecam oamenii pe baza experientei noastre directe. Macar atat, ca nici noi nu suntem usa de biserica.
Ma opresc aici, un biet programator software care a apucat sa intre si in biserici romanesti din Bruxelles, Berlin, Liepzig si Stuttgart unde unii romani se regasesc si isi innoiesc forta de a se bucura de viata.
P.S. Si ca sa fiu precis, inginereste, la Leipzig acum cam 4 ani slujea un preot roman intr-o locatie obtinuta de greci si eram de toti acolo: romani si greci si germani si poate si de alte origini – nu era exact biserica romanesca.
Serios, nu ți se pare nimic în neregulă cu faptul că are curaj să negocieze ca la piață și să tragă de șireturi cu primul ministru al României? După ce deja beneficiază de mult prea multe “bonusuri” din partea statului? Apropo de tras concluzii greșite, tu de unde ai tras concluzia că nu judec omul pe baza experienței mele directe?
Incepind cu prea-inalt prea-sfintia prea-seful prea-bisericii prea-ortodxe si pina la cel mai de jos slujbas din institutia bisericeasca, toti preslavesc cele sfinte, asa dupe cum zice si cartea lor, si toate ar fi bune si frumoase daca si ca oameni ar fi tot asa. Ca simpli oameni sa nu fie lacomi la bani, sa nu puna botul la tentatiile lumesti, sa fie cinstiti si sa ajute pe nevoiasi. Asa ar trabui sa fie. Ori ceea ce propovaduiesc popchii e valabil doar in teorie, in practica ai partea de cele mai mari nevolnicii si pur si simplu iti sta mintea in loc ce le trece prin cap popilor sa faca. Pur si simplu te crucesti. Aaaa, sa nu-mi spuneti ca nu ati auzit de scandalurile cu tot feluri de popi ?!
Si la un moment dat vine si intrebarea: sigur sint slujitorii Domnului ?, sau slujesc pe altcineva, ca sa nu-i rostesc numele ?
La nivelu cel mai inalt al intitutiei au loc adevarate batalii pentru putere, asa cum se bat si ciini pentru ciolan. Pe dinafara vezi ce masini bengoase au si ce lanturi grele de aur le atirna de git. Oare de unde au atitea bogatii ??? Chiar vreti sa va raspund ?
Si inca o chestie, BISERICA DE CE NU PLATESTE IMPOZIT ? Ha ?? Aud vreun raspuns ? Pai prea-slavitii si prea-iubitii si alte prea-uri, or stiut cum sa se fofileze si sa se deie bine pe linga Finante ca sa schepe de impozite, si de majorari, si de penalizari. Ori prostimea de rind are de platit impozite la greu, si penalizari, si primeste si scrisorele de amenintare pentru ca ai intirziat cu impozitul, si asa mai departe. Ori onor popchii stau bine fain mersi pe bogatiile lor si-i doare la basca de “cele lumesti”. Ei e ceva mai speciali, si li se poate ierta toate, ca doar deh, e popi, ce vreai, e cu trii parechi de coae… ma faceti deja sa vorbesc urit… Haidati spuneti acuma ca vorbesc numai prostii !
Incepind de pe vremea Inchizitiei, biserica a devenit o forta puternica care a exploatat o caracteristica umana, o trasatura cit se poate de normala as zice, si aia se cheama PROSTIA UMANA. Pentru ca asa e oamenii, e si mai dastepti si e si de ceia mai putin dastepti, ca sa nu zic de-a dreptul prosti, sa le zicem doar “saraci cu duhu”, nu vreau sa jignesc pe nime spunind asta, dar oamenii sint oameni si oameni, de tot felu sint, si asa e si normal sa fie, pentru ca daca toti oamenii ar fi la fel, si daca toti oamenii ar fi destepti, pai atuncea am fi practic niste roboti. Si uite asa popii or reusit incet-incet sa stapineasca prostimea, cu tot felul de promisiuni, si incet-incet adunind niste bogatii imense. Si uite asa ince-incet au devenit un stat independent, cu statut separat, de care nimeni nu s-o atins. Vorbele lor mieroase ajung la inima si sufletul credinciosilor, si mai ales ajung la punga lor, la banuti. Pai nu asa zice instructiunile lor “sa dai toata averea bisericii”. Faina traba n-am ce zice.
Si acuma o alta intrebare pentru ce-i ce apara pe popi: voi ati fi in stare sa dati toata averea bisericii ? Hai sa va aud, daca tot va tineti asa de credinciosi ! Sau sa inteleg ca mai ezitati, ca mai incercati sa negociati, ca sa vedeti ce si cum… hmmm, adica cum adica, sinteti credinciosi ori nu ? De ce nu ingrosati averea popilor ? Sau pur si simplu inchideti ochii si va faceti ca nu auziti, ascultati ce zice popa, si de facut faceti oricum cu totul altceva. Pai nu asa fac si popii ?! Pai nah, si atunci ce sens mai are sa mereti sa-i mai ascultati daca tot nu le urmati sfaturile ?
Exista insa o exceptie de la toate cele ce am spus mai sus, exista si popi cu vocatie, cu chemare, adevarati slujitori ai credintei, al binelui, a moralitatii si normalitatii, da da, mai exista si asa ceva, doar ca sint foarte foarte putini. Recunosc ca as exagera putin spunind “sint pe cale de disparitie…”.