Situația stă cam așa. Donald Trump a fost aseară exact cum se aștepta toată lumea: genul de politician tupeist de care noi ne-am săturat până peste cap. A bătut toată seara apa în piuă cu același laitmotiv: chinezii și mexicanii care fură job-uri și corporații care care își mută sediile din America. Foarte multe acuzații la adresa lui Hillary, atât de multe încât a forțat-o pe Hillary să facă un compromis: dacă stătea să le demonteze pe toate, nu mai avea timp să își prezinte ideile. A mințit mult când era prins la colț și a contrazis pe toată lumea.
Pe de altă parte, Hillary Clinton a fost exact genul de politician de care ei sunt sătui până peste cap. Calmă, politicoasă, zâmbitoare ca o păpușică de porțelan, dar fără să pară hotărâtă să pună rapid piciorul în prag și cu un limbaj care părea extrem de complicat în comparație cu propozițiile simple pe care le arunca Trump în malaxor. Avea un plan pentru orice, dar nu putea să-l pună repede pe tavă.
Parcă m-am uitat la o ceartă între Vadim și Nicușor Dan.
Mi se pare că nimeni nu a punctat decisiv. Problema rămâne. Oare cu care dintre cei doi se identifică majoritatea americanilor de rând? Şi de asta mi-e frică.
