Săptămâna trecută pe la sfârșit au venit la noi la ușă niște colindători de la facultatea de teologie cred. După ce i-am omenit ne-au spus că de la etajul 10 și până la parter, ușa noastră este a doua care se deschide. M-am simțit un pic trist. Întotdeauna mi-a făcut plăcere să-i aud cântând. Mai ales pentru că o fac ca la carte și pentru că au voce. Sunt mai spirituali decât țigănașii care bagă în viteza a doua de îndată ce văd dolarul.
Când eram mic îmi plăcea să colind, chiar dacă eram introvertit. Treceam peste timiditate posibil și din curiozitatea de a vedea ce se ascunde în spatele fiecărei uși din bloc, căci la alte blocuri nu prea ne avântam. Poate d-asta îmi și plac acum colindătorii și le deschid ușa, atât timp când nu bat la ea cu 2 săptămâni înainte de Crăciun.
Dar am observat că în ultimii ani n-au mai bătut la ușă mai mult de 4-5 grupuri de copii. Oare de ce? Din cauză că nu prea mai deschide lumea ușa? Sau poate nu mai este rentabil?
[poll id=”65″]
P.S: Ultimele trei sondaje de anul acesta nu sunt despre tehnologie, sunt “de sezon”. Mâine vă povestesc și cum am rezolvat cu bradul 🙂
Probabil ca se pierde farmecul usor, usor, desi seara am vazut grupulete de copii care mergeau la colindat.
Oricum, probabil ca nici parintii nu-i mai lasa seara pe afara “sa nu cumva sa pateasca ceva”.