Nu ca să petrec printr-un club, ci am fost la o bere la Ground Zero și apoi ne-am mai plimbat un pic înainte să intrăm la metrou la Unirii.
Am intrat pe Lipscani dinspre Piața Sf. Gheorghe, am făcut stânga pe Șelari, am făcut iar stânga și am ajuns la metrou Unirii.
În primul rând, am observat că pe Google Maps, pozele de pe Lipscani datează din 2019 și par făcute cu Pixel 4 sau ceva de genul. La cât de dinamic este Centrul Vechi și la ritmul în care se schimbă terasele de acolo, 6 ani sunt o veșnicie. Deși mașinile de StreetView revin anual prin România, văd că din 2019 și până acum nu au mai avut curajul să intre în Centrul Vechi.
Poate am îmbătrânit eu, dar mi se pare că Centrul Vechi a avut o perioadă în care era aproape acceptabil. Cam prin 2010-2017 așa. Parcă părea mai curat și mai practicabil. Acum mi-a dat o senzație ciudată de combinație dintre Satul de Vacanță Mamaia și Amsterdam după 3 luni în Vaslui.
Cea mai amuzantă parte mi s-a părut strada Șelari. Deci tot Centrul Vechi era plin ochi, cu excepția unei bucăți din Strada Șelari. Ce era pe acea bucată de pe Strada Șelari? Erau acele cluburi de noapte care aveau dată muzica atât de tare încât te dureau timpanele și mergând pe stradă pe lângă ele. Pur și simplu aveau toate ușile larg deschise și se vedea până pe partea cealaltă a clubului, cum nu era nimeni pe “ringul de dans” și cum toți angajații șomau. Efectiv tot Centrul Vechi era plin, mai puțin acele 4-5 cluburi.
Este amuzant cum patronii (sau angajații până la urmă, că și ei bănuiesc că își doresc clienți), nu fac legătura între muzică dată atât de tare încât simți că-ți vibrează plămânii și lipsă totală de clienți.
Altfel, parcă am văzut mai multe echipaje de poliție decât de obicei, însă vânzătorii de flori și diverse kitch-uri sunt tot la datorie.