Până în 2011, Bucureștiul era singura capitală europeană care nu avea o stație de epurare. Apele uzate se deversau direct în Dâmbovița, iar de aici ajungeau până în Dunăre și Marea Neagră. Este genul de lucru pe care-l afli și pe care nu-ți vine să-l crezi efectiv. Atât de înapoiați eram.
Surprinzător, un plan pentru remedierea problemei exista încă de pe vremea comuniștilor, iar lucrările la Stația de Epurare a Apelor Uzate au început în 1985. După ce au fost sistate de două ori, din cauza revoluției și din cauza unui eveniment de poluare cu păcură, au fost finalizate în 2011, mai mult cu ajutorul Uniunii Europeane.
N-a fost ușor, constructorul grec a lăsat la recepția lucrării nu mai puțin de 700 de nereguli, unele dintre ele flagrante. De exemplu grecii nu și-au imaginat că în România există și iarnă. Așa că în primul an de operare, românii au stat în frig și au încălzit toată iarna niște supape, de teamă ca acestea să nu înghețe și să producă o explozie.
Cu chiu cu vai, din 2011 lucrurile s-au pus pe picioare. Apa Nova administrează stația de epurare care preia apa menajeră din canalizare, o filtrează și o trimite curată înapoi în Dâmbovița.
Am zis curată? Voiam să spun … aproape curată. De fapt, stația preia 10 mc/s pe care ar trebui să îi epureze complet. În momentul de față, din cei 10 metri cubi preluați pe secundă, stația nu reușește să epureze decât 5 metri cubi conform standardelor europene de mediu. Pe ceilalți îi epurează parțial.
Pentru a ne alinia la normele europene, trebuie ca Faza II a proiectului să fie dusă la sfârșit. Este nevoie de o finanțare de 388.2 milioane de euro, iar proiectul al trebui terminat până în decembrie 2018. Ați ghicit probabil, nu avem cum să terminăm proiectul până atunci, iar după acel deadline vom plăti penalizări.
Am fost miercuri să vizitez stația de epurare de la Glina, ca să văd exact cum funcționează. Este impresionantă în primul rând prin suprafață: 70 de hectare pe care lucrează doar 9 oameni pe tura de noapte, cărora li se mai alătură încă 4 pe tura de zi.
Procesul în sine nu-i așat de spectaculos. Apa intră printr-o parte a stației și este supusă la diverse filtrări și tratări. Trece prin grătare rare, este pompată, trece prin alte grătare mai dese, se elimină grăsimile, se deznisipează și se decantează. După primul set de grătare sunt și containere mari în care sunt depozitate deșeurile găsite în apă. Cârpe, electronice, animale, cabluri, jucării, oamenii de acolo le-au văzut pe toate. Inclusiv o șină de cale ferată sau un cap de porc mistreț.
În urma procesului rezultă multe gaze care sunt înmagazinate, dar și un nămol care se mai folosește pentru fertilizare. Este destul de scump de transportat, așa că în faza doi se va construi un incinerator. Interesant este că stația de epurare își produce singură 55% din energia necesară pentru funcționare.
De ce am scris acest articol? Ca să vă fac să înțelegeți că nici măcar un bețișor de ureche nu trebuie aruncat în canalizare. Acel ceva nu se evaporă de îndată ce s-a dus pe gaura chiuvetei. Trebuie să ajungă undeva, iar oamenii depun efort să curețe neglijența sau nepăsarea unor bucureșteni. Evitați pe cât posibil să aruncați alte lucruri pe canalizare.
De la începutul acestui an eu nu am mai aruncat nici măcar uleiul în chiuvetă. M-am convins că trebuie făcut și acest pas cât timp am fost vara trecută în vacanță în Italia, unde toată lumea arunca uleiul la deșeuri menajere. Cei de la Apa Nova nu păreau așa îngrijorați de uleiuri, însă părerea mea este că un litru de ulei poluează inutil mulți prea mulți litri de apă. De ce să nu evit acest lucru dacă o pot face?
Ca o mică atenționare, trebuie făcută distincția între apa menajeră și apa potabilă de la robinet. Acest articol face referire strict la apa menajeră, la retur. Sper că nu înțelegeți de aici că apa de la robinet ar avea probleme. Cunosc câteva persoane care fac teste pe apa de la robinet, pe care o și beau fără probleme. De altfel, și noi am consumat același lucru în vizita de la stația de epurare.
BONUS: Ştiați despre CASETA de sub Dâmbovița? Practic, între Lacul Morii și Glina, pe sub Dâmbovița, mai curge un râu, care colectează toate apele menajere. Dacă vreți să pierdeți câteva ore bune, căutați filmări de la intervenția de curățare din 2011. Nu cred că există lucru mai extrem pe care să-l poți face în București decât să intri acolo.
Lectură suplimentară: 1, 2, 3.
Urmărește Revoblog.ro și pe Google News
Share pe Facebook
