Primul ceas l-am avut înainte să știu să citesc, înainte să știu să număr. De fapt, înainte să știu orice. Era un ceas digital cu Mickey Mouse. De la el am învățat primele cifre și tot de la el am învățat să spun cât este ceasul în engleză. Pentru că dacă apăsai pe mâinile lui Mickey, îți spunea el cât este ceasul : “The time is half past eleven”. Un pic de engleză știam deja de la Cartoon Network deci mi-a fost ușor să fac legătura. Este inutil să spun că la vârsta aia nu aveam nevoie să știu cât e ceasul, nu ? Aveam tot timpul din lume.
De atunci nu am mai dat ceasul jos de la mână. A mai trecut timpul și m-am maturizat. Am trecut la cel cu melodii de la CASIO de exemplu. Pot să spun că îmi alegeam cele mai proaste momente să-l pun să cânte. În clasele primare aveam un ceas digital care avea un mini-calculator sub display. Cine lua 10 la toate testele ? Când am trecut la gimnaziu am primit și primul ceas cu adevărat serios. Un Bulova automatic. Din păcate a trebuit să renunț repede la el. Era perioada în care eram un copil foarte zmucit. La fiecare bătaie pe maidan îi cădea masa oscilantă (automatul) de la șocuri.
În liceu am pus la mână un Swatch Irony. În ciuda faptului că are cadranul cu roșu și albastru, arată foarte bine. Mai ales din cauza brățării metalice extensibile. Brățară căreia îi scădea câte o za după fiecare meci de baschet. După 3 ani de liceu a trebuit să-i schimb brățara pentru că tot rărind zalele, începuse să mă strângă. Îl am și acum, îl iau când mă duc la sala sau la basket.
La 18 ani am primit cel mai tare ceas de pe planetă. Tissot T-Touch Titanium. Este primul ceas pe care mi-am propus să nu-l vând orice ar fi. Îl port deci în continuu de când îl am. Şi în continuu chiar înseamnă în continuu. Recent am descoperit că unii oameni nu dorm cu ceasul la mână. Am fost bulversat, nu mi-am pus problema că ceasul ar putea fi dat jos în timpul somnului. Nu dorm bine fără ceas la mână. Dacă mă trezesc în timpul nopții și nu știu cât timp mi-a mai rămas de dormit, dorm iepurește până dimineața. După ce fac un duș, vă las să ghiciți care este primul cu care mă echipez. Da … ceasul.
Am încercat să stau fără ceas la mână o zi întreagă. Cred că în ziua aia mi-am făcut o idee despre cum ar fi viața pe altă planetă. Pur și simplu mă simt în altă dimensiune. Sunt amețit, sunt letargic. Nu pot măsura timpul decât raportându-mă la instrumentul de la mâna mea. Orice altceva este de prisos.
Bineînțeles, ceasurile pe care le-am prezentat mai sus sunt doar câteva din zecile, poate chiar sutele de ceasuri pe care le-am purtat. Mecanice, automatice, cu quartz, auto-kinetice, le-am avut pe toate.
Ați înțeles probabil că sunt pasionat de ceasuri. Cu ocazia asta vreau anunț lansarea unei noi categorii pe blog. Dedicată uneia dintre cele mai mari pasiuni ale mele. Ceasurile.
Cred ca toate lumea isi aduce aminte ceasurile cu animatii de la pufuletii cu surprize. Ceasurile cu claculator, tin minte ca toti copii erau innebuniti dupa ele.
Eu nu țin minte ceasurile de la pufuleți. Ai o poză ?! 😀
La 4 ani si jumătate, pasiunea lui sunt ceasurile. Mi-ar plăcea să discutăm despre asta! ?