În momentul de față, pentru un SRL ca al nostru, există atât de multe hârtii de completat încât cred că am putea să ne petrecem ziua făcând doar asta. Registrul Z la finalul fiecărei zile (un sumar cu încasările zilnice) , dispoziție către casierie în caz că trebuiesc bani pentru plătit ceva, registru de casă, foi de parcurs, registru de stocuri etc. Practic, în loc să investim timp ca să meargă lucrurile bine, pierdem timp cu hârțogăraia. Ăsta e cel mai mare stres momentan.
Peste toate astea, a mai apărut și bonul pentru bacșiș. Clientul vede doar bonul însă haideți să vedem ce presupune asta și din partea noastră. În primul rând, declarație la ANAF că se inființează registrul de bani personali, apoi încă o foaie de lipit pe pereți (pe lângă celelalte 4) cu “această unitate comercială acceptă bacșiș între x și y lei”, completarea zilnică a registrului cu banii la început de program și nu în ultimul rând … modificarea casei de marcat pentru a emite bon separat de bacșiș.
Toate minunățiile astea, în condițiile în care noi nu suntem o firmă care să aibă de-aface cu bacșiș. Omul plătește cât cerem și cu asta basta. Eventual mai facem noi o reducere dacă omul este client fidel. Şi aici vorbim despre un singur angajat, nu vreau să știu ce se întâmplă într-un restaurant cu 10 chelneri. Nu vreau să știu nici ce se întâmplă dacă chelnerul se duce la prânz și-și cumpără o shaorma din banii declarați. Sau dacă se întâlnește cu un prieten care avea să-i returneze niște bani.
Dar vă pot spune cum se poate fenta legea.
Simplu de tot. În fiecare zi anagajatul declară o anumită sumă, să zicem 10 lei. Pe care îi ține într-un buzunar. Vine ANAF-ul, se uită pe registru, vede cei 10 lei declarați și vrea să-i verifice. Anagajatul scoate politicos cei 10 lei din buzunar (dacă vrea) și îi prezintă. Şi aici s-a terminat toată joaca. Pentru că ANAF nu are dreptul de a perchiziționa omul. Ce are în celelalte buzunare e problema lui. Asta mi se pare cea mai elegantă metodă de a evita discuții neplăcute.
Oricum, deja simt că mi-au murit câțiva neuroni când au început să analizeze scenariile și nivelurile pentru care ordonanța asta de urgență este o prostie. Nici măcar ilustrul conducător socialist nu a avut nesimțirea să încerce să legifereze bacșișul.