Doar 10 ani și 52 de amânări într-un proces de mare corupție. Dar hei, asta nu înseamnă că judecătorii nu-și fac treaba, nu?

Procesul de corupție al lui Sebastian Ghiță, fost patron Asesoft, fost parlamentar, a început în 2015. De atunci și până acum au trecut peste 10 ani și s-au înregistrat 52 de amânări. Practic procesul se îndreaptă inevitabil spre prescrierea faptelor, iar Ghiță se va putea întoarce în curând în România ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Dar hei, 52 de amânări nu înseamnă că judecătorii nu-și fac treaba sau sunt corupți, nu-i așa doamna Lia Savonea? Totul e bine și frumos. Presa e rea. Oamenii sunt răi. Se încearcă o manipulare. N-avem dovezi, dar toți sunt răi iar sistemul de justiție din România nu are nicio problemă, da?

Fără legătură, faptul că judecătorii CCR din partea PSD părăsesc sala atunci când se discută despre pensiile speciale nu înseamnă că lucrează împotriva poporului, nu? Să le dăm în continuare pensii speciale sărăcuților, să le dăm spor pentru condiții grele, să le dăm spor pentru suprasolicitare neuropsihică, să le dăm spor pentru păstrarea confidențialității. Să le dăm 35 de zile de concediu. Să le dăm restul celorlalte nouă beneficii pe care le-am numărat.

Revenind la dosarul lui Sebastian Ghiță, este judecat pentru că i-a dat mită primarului din Ploiești. Cauzele pentru amânări sunt scandaloase. În primul rând, dosarul a stat 5 ani la Înalta Curte de Casație și Justiție, până când Sebi Ghiță nu a mai fost parlamentar, iar apoi au pasat dosarul la Tribunalul Prahova, ca să se ia de la zero. Deci judecătorii de la ÎCCJ au frecat-o 5 ani pe acele salarii regești și apoi au pasat dosarul la alții.

Și de aici începe spectacolul amânărilor. Printre motivele amânărilor avem:

• Prima amânare – avocatul lui Ghiță a spus că Ghiță nu știa că are proces. Deci trebuie să amânăm, da?
• Apoi unul din avocați a spus că el se află în concediu, deci nu se poate judeca la următorul termen. Reprogramăm, ce să facem? Doar nu chemăm omul din concediu, nu?
• Apoi avocatul apărării era în izolare din cauză că intrase în contact cu COVID. Amânăm, nu?
• La prima înfățișare instanța a cerut un răgaz ca să studieze actele ălora de la ÎCCJ. Amânare.
• Apoi se cere amânare pentru probleme legate de administrarea probelor testimoniale.
• Apoi se amână din nou pentru că unul din avocați susține că a făcut reacții adverse de la vaccinul COVID.
• Apoi lipsesc nejustificat niște martori. Se amână din nou și se cere aducerea lor cu mandat.
• Alt termen, alta lipsă de martori. Martorii și-au schimbat domiciliul, nu au mai ajuns citațiile la ei. Amânăm din nou, păi ce să facem?
• Apoi unul din avocați face din nou reacție adversă la vaccinul COVID. Al naibii vaccin, cum dă el reacții adverse doar la avocați.
• Se reia judecata, iar unui martor i se face rău în sală și nu poate da declarații. Amânăm din nou, nu?
• Apoi se cere un raport de expertiză de către inculpați. Se amână din nou.
• La următoarea înfățișare nu era gata raportul de expertiză. Se amână din nou.
• O nouă înfățișare, dar s-a schimbat completul de judecată. Se cere amânare pentru ca noul judecător să aibă timp să citească dosarul.
• Se înfățișează din nou după vreo 2 luni, raportul de expertiză era gata, dar celelalte părți cer răgaz să aibă timp să-l citească. Amânare din nou.
• La următorul termen se cere readministarea probatoriului de către noul complet de judecată. Păi cine v-a lucrat domnule aici?!
• La următorul termen una dintre martore este în concediu medical. Amânăm din nou.
• Apoi, după alte două amânări pe chestiuni procedurale, se cere o nouă amânare pentru că procurorul de ședință al DNA nu s-a prezentat la proces. A lipsit omul, ce să-i facem acum? Nu e ca și cum ar trebui să existe repercusiuni pentru oameni plătiți regește care nu se prezintă la muncă, nu? Plus că un martor era iar în concediu medical. Hai s-o lăsăm pe altă dată.
• Luna următoare, un alt martor anunță că nu poate ajunge la tribunal „întrucât participă la un eveniment, urmând a se prezenta la o dată ulterioară”. Păi ce să facem, nu poți să-l iei pe om așa de la un “eveniment”, nu? Amânăm.
• Apoi au domnii avocați 2 luni de concediu, na, ce să le faci? Lucrează pe brânci de 7-8 ani la procesul ăsta, trebuie să se mai odihnească și ei.
• Ajungem deja prin toamna lui 2023, iar unul din martori refuză să vină proces. Ce să facem, amânăm iar.
• Apoi vin martorii, dar ce să vezi, nu se mai găsește dosarul. Pur și simplu dosarul s-a pierdut pe undeva printre instanțele din Prahova. Păi ce să facem, amânăm… fără repercusiuni pentru cei care au pierdut dosarul, că nu se cuvine asemenea erezie.
• Se găsește dosarul, dar apoi ce să vezi… nu mai vine unul din martori.
• Apoi vine martorul… dar lipsește iar dosarul. Ce să-i faci…
• La următorul termen nu vin iar martorii. Se emit mandate de aducere, dar oricum, trebuie amânare.
• La următorul termen… surpriză! Avocații sunt în grevă! Sunt nedreptățiți probabil de faptul că trebuie să muncească din greu pe bani puțini.
• Am ajuns în aprilie 2024. Se reia procesul dar …. SURPRIZĂ! Se schimbă iar completul de judecată. Știți procedura, nu? Trebuie timp pentru ca noul complet să studieze dosarul. Amânare.
• Iunie 2024. Avem înfățișare… dar….unul din avocați anunță că nu poate ajunge la Ploiești întrucât era apărător al unui client judecat într-o altă cauză aflată pe rolul Curţii de Apel București. Ce să-i faci… se mai încurcă și programările astea. Amânăm.
• Iulie august 2024. Surprise motherfuckers!!! Judecătorii au iar 2 luni de vacanță! Hai pa, ne vedem în toamnă 2024.
• Octombrie 2024. Noul complet discută despre punctul din care trebuie să reia rejudecarea dosarului.
• Decembrie 2024. Noul complet de judecată cere din nou readministrarea probatoriului. Păi cine v-a lucrat dom’le aici (din nou)?!
• Martie 2025. Surprise motherfuckers!!! Lipsește completul de judecată.
• Septembrie 2025. Surprise motherfuckers!!! Magistrații sunt iar în grevă. Amânăm pe noiembrie.
• Se lucrează un pic în noiembrie, dar apoi din 25 noiembrie 2025 și până la finalul anului, tribunalul nu mai găsește o zi liberă pentru programarea acestei cauze, așa că se acordă un nou termen abia în data de 27 ianuarie 2026.

Și acum ce să-i facem… După cinci ani de cameră preliminară la Înalta Curte de Casație și Justiție și alți cinci ani de judecată pe fond la Ploiești, fază procesuală încă nefinalizată, faptele pentru care au fost deferiți justiției Ghiță și Bădescu, săvârșite în 2013-2014, sunt prescrise. Instanța va decide doar dacă cei doi inculpați vor fi obligați la plata prejudiciului. 

Eu zic că ar fi nedrept să-i pună să plătească după ce timp de 10 ani i-au persecutat pe cei doi inculpați. Eventul, dacă se poate, să li se plătească niște compensații…

Ghiță a scăpat până acum de cinci dintre cele șase dosare de corupție în care era cercetat. Ultimul era acesta, care se va prescrie. Deci practic justiția din România are un procentaj de 100% de a pierde dosare. Dar hei, din nou, asta nu înseamnă că justiția din România nu-și face treaba, da?

Puteți citi știrea integrală pe site-ul Libertatea. Eu l-am citit pe tot, pentru că mi s-a părut fascinant. Din el am scos acest rezumat.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook