Habar n-aveam că Bucureștiul are o istorie atât de bogată în domeniul automobilismului. De fapt, întotdeauna am crezut că istoria automobilului în România se rezumă cam la Dacia, Oltcit, Aro și cam atât. M-au invitat însă cei de la BMW într-un tur pe timp de noapte al Bucureștiului și am rămas cu gura căscată de cât de multe povești frumoase legate de automobilism sunt la fiecare pas.
Am pornit turul la ora 21:00 de la sediul BMW de pe Șoseaua București Ploiești și am dat o tură cu BMW X2 pe recent inaugurata bucățică de autostradă A0.
O șansă destul de rară în viață, să testez un BMW nou pe o autostradă nouă în România. BMW-uri noi sigur vor mai fi, dar la capitolul autostrăzi sunt întotdeauna sceptic. În fine, sunt fericit să raportez că lui X2 îi place autostrada, mai ales setat pe Sport Mode. Chiar și cu motorizarea entry-level, adică sDrive 20i, cu motorul de 1.5l în 3 cilindri, X2 este foarte distractivă pe autostradă. Eu am condus-o pe cea roșie.
Am comunicat prin stație pe parcursul aventurii (spre iritarea tiriștilor), ceea ce m-a făcut să mă simt cel puțin Jeremy Clarkson. Oricum, imaginați-vă un fel de Top Gear, dar cu șoferi de tir care vorbesc cu accent moldovenesc pe fundal.
Hala Ford
Primul popas a fost la Hala Ford din Floreasca sau ce-a mai rămas din ea. Aici am aflat despre primul model Ford produs în România, Ford V8. Da fraților, am avut și noi V8-uri produse pe plaiuri locale, iar prin anul 1940 armata română dispunea de un parc considerabil de Ford V8 4×4. Am aflat că în această hală a lucrat inclusiv Regele Mihai cu program de două ore pe zi.
Tot de istoria Halei Ford se leagă și numele lui Petre Cristea. Singurul pilot român care a câștigat vreodată Raliul Monte Carlo, la ediția din 1936, cu un Ford. Aparent această performanță este menționată și în Deutsches Museum din Munchen, unde am fost de două ori și tare mi-ar fi plăcut să știu de dinainte această informație, ca să-i caut numele.
Ulterior Petre Cristea a trecut la BMW, impunându-se cu al său BMW 328 în cursa Eifelrennen, pe Nürburgring. Performanță care este menționată și în Muzeul BMW. Unde, bineînțeles, am fost de două ori și probabil am trecut pe lângă trofeul lui fără să știu.
Fabrica de trăsuri Hermann Rieber
Ne-am continuat traseul către fabrica de trăsuri Rieber, de pe Strada Romulus 15-17, iar eu am pus X2-ul pe modul Comfort, că parcă nu-mi făceau bine la rinichi străzile din București la ceas de seară.
Hermann Rieber a fost cel care după ce a dezvoltat afacerea de trăsuri a familiei, a devenit primul distribuitor Mercedes-Benz din România. De fapt el a fost cel care a adus primul automobil cu caroserie în România, în anul 1906.
Pe strada Romulus se află vechea fabrică de trăsuri, iar imediat lângă ea, casa domnului Rieber, lipită printr-un pod de fabrică.
Construcția este în stil neogotic, iar arhitectul este același de la Carul cu Bere. Mai multe detalii aici.
Nicolae A. Tanașoca și Frații – printre primii dealeri BMW
Șocul serii a fost când am ajuns la Universitate și am aflat că acolo a fost unul dintre primii dealeri BMW, chiar în clădirea cu BCR-ul. Iar pe colț era dealer Dodge.
Nu știu de ce a fost așa șocant. Poate pentru că nu mi-am pus niciodată întrebarea ce a găzduit înainte acea clădire și poate și pentru faptul că este surprinzător cât de puține s-au schimbat la arhitectura acesteia.
Blocul Leonida de la Romană
Un alt popas a fost chiar în fața blocului Leonida de la Piața Romană. Sau cum îl cunoaștem majoritatea, în fața KFC-ului de la Romană. Această clădire a fost construită de frații Leon și Constantin Leonida pentru afacerea lor cu automobile. Leonida & Co importa în anii 30 mărci auto ale grupului american General Motors (Chevrolet, Buik și Opel-marcă germană deținută de General Motors).
Leon Leonida a fost un entuziast al automobilismului și unul dintre fondatorii Automobil Club Român. Din păcate, acest entuziasm l-a făcut să intre în istorie drept primul român care și-a pierdut viața într-un accident de automobil.
Ulterior, afacerea a fost preluată de fratele său, Constantin Leonida, care a început să importe inclusiv marca de frigidere … Frigidaire, deținută de General Motors la acea vreme. Găsiți mai multe informații despre istoria familiei Leonida dar și despre blocul Leonida în acest articol.
Statuia Aviatorilor – Marele Premiu al Bucureștilor
Printre ultimele opriri le-am făcut la Statuia Aviatorilor, punctul de start al Marelui Premiu al Bucureștilor, care a avut loc între anii 1937-1939. Iată și traseul:
Aici s-a dat o bătălie între aceleași Petre Cristea și diverși câțiva piloți nemți titrați ai acelor vremuri (povestea pe lung aici). Petre Cristea a câștigat în 1938 într-un BMW 328i. Iată o imagine de colecție mai jos, unde pe fundal se vede Statuia Aviatorilor:
Am mai făcut o oprire în zona Primăverii pe lângă casa unui proprietar de BMW cu o poveste interesantă. Eduard Ecker pe numele său, și-a dezmembrat și ascuns al său 327 atunci când au venit comuniștii la putere, iar ulterior, când regimul a fost mai relaxat, l-a scos de la naftalină.
Sub pretextul participării la un concurs de eleganță în Iugoslavia, protagonistul nostru i-a spus adio regimului comunist, a reușit să iasă din Iugoslavia și în cele din urma să ajungă în Austria la volanul acelei mașini. Povestea este cu atât mai spectaculoasă cu cât mașina a reapărut recent la un concurs de eleganță. Mașina este acum donată către BMW Group Classic iar povestea întreagă este aici.
Era ora 1 când am încheiat … prima parte a aventurii. Căci despre a doua parte vorbim cu altă ocazie.
Ca să sumarizez, am rămas cu două concluzii.
Prima este că avem un oraș fabulos, plin de istorie și povești frumoase. Mare păcat că nu avem cum să-l explorăm mai mult. Aș fi dispus oricând să plătesc pentru un astfel de tur prin oraș, deci felicitări celor de la BMW pentru organizare. Și mi se pare un gest admirabil că s-a vorbit despre istoria automobilismului fără să se facă abstracție de alte branduri. Bine, s-a claxonat un pic când s-a trecut prin dreptul sediului fostului importator Mercedes.
A doua concluzie este că, așa cum am mai spus, BMW X2 s-a transformat dintr-o mașină care nu mă încânta cu nimic, într-o mașină pe care aș cumpăra-o oricând. Nu cred că am mai văzut de mult în domeniu auto un redesign atât de reușit. Iar ca idee, BMW My Modes schimbă complet comportamentul mașinii. Poți avea în același timp un SUV pufos și confortabil dacă o pui pe “Efficient Mode” sau un SAV (așa cum le spune BMW), odată ce o pui pe Sport Mode.
