Gama Honor 600 conține 3 telefoane: Honor 600 Lite, Honor 600 și Honor 600 Pro. Primul dintre era deja lansat. Este un midrange ok ca specificații, care se cam canibalizează cu Magic 8 Lite. Marea diferență între ele ar trebui să fie design-ul mai “elevat” al lui 600, însă eu aș prefera bateria mai mare și rezistența lui Magic 8 Lite.
Honor 600 și Honor 600 Pro
Acestea două s-au lansat astăzi. Honor 600 este un fel de upper-midrange cu focus pe fotografie, Honor 600 Pro este un fel de entry-level flagship (categorii pe care e posibil să le fi inventat eu acum). Practic Honor încearcă să acopere cât mai multe segmente de preț cu produsele lor.
Ca design se deosebesc rapid prin camera ovală în plus la versiunea Pro. Mi se pare amuzant că varianta “non pro” este disponibilă în culoare portocalie, însă nu și versiunea Pro.
La nivel de camere, informația este cel mai bine sumarizată în slide-ul următor.
Practic Honor 600 Pro mai are în plus o cameră de 50 MP de tip periscop, cu zoom optim de 3.5x.
Dacă vă uitați cu atenție la camera principală și la cea periscop, apare acolo “CIPA 6.0” și “CIPA 6.5” și aș vrea să vă explic un pic ce înseamnă asta, pentru că nu este prima dată când Honor folosește acest termen și recunosc că pentru mine este doar a doua oară când aud despre el.
Ce înseamnă CIPA 6.0 și CIPA 6.5?
CIPA vine de la Camera & Imaging Products Association, o organizație din Japonia care încearcă să seteze niște standarde internaționale pentru performanța camerelor foto digitale. Testează ei mai multe aspecte, printre care și autonomia sau performanța stabilizării. Clasificările CIPA oferă o metrică standardizată și comparabilă pentru numărul de fotografii pe care le poate face o cameră sau pentru compensarea pe care o oferă sistemul de stabilizare, iar astfel se pot face comparații consistente între mărci.
CIPA 6.0 este așadar un standard pentru stabilizarea imaginii (OIS) pentru camerele smartphone-urilor. Acest standard spune că dispozitivele certificate CIPA 6.0 oferă performanțe superioare de stabilizare în condiții de lumină scăzută și o claritate îmbunătățită a imaginii, depășind standardele anterioare (precum CIPA 5.0). Evident, CIPA 6.5, care este pe camera de zoom 3.5x a lui Honor 600 Pro, este un standard superior, ceea ce are sens, pentru că această cameră de zoom trebuie să fie stabilizată și mai bine.
Am făcut și eu câteva fotografii la interior cu zoom-ul 3.5x. Modelele au fost niște cățeluși. Se descurcă bine, dar impresia mea este că tot nu este de ajuns pentru a scoate nemișcată orice fotografie.
Specificații Honor 600 și Honor 600 Pro
Ambele au display AMOLED de 6.57 inch cu refresh rate de 120Hz, cu luminozitate maximă de 8000 niți, cam, fel la dimensiuni și grosime (7.8 mm), aceeași certificare IP68/IP69K. Honor 600 vine cu Snapdragon 7 Gen 4 (pe 4 nm) și cu variante de 8 și 12 GB RAM, iar Honor 600 Pro cu Snapdragon 8 Elite (pe 3 nm) vine doar cu 12 GB RAM. Bateria este identică, de 6.400 mAh. Mai este o diferență la încărcarea wireless, unde Honor 600 nu are nimic, iar 600 Pro are la 50W.
Mai jos puteți vedea îmbunătățirile față de seria 400. Seria 500 nu s-a vândut oficial în România.
În concluzie, smartphone-urile mi se par solide ca specificații. Cu excepția lui Honor 600 Lite, în locul căruia aș alege Magic 8 Lite, Honor 600 și 600 Pro mi se par demne de luat în seamă dacă vreți un telefon bun în gama de preț 2000-4000 de lei. Culmea, mi se pare că cel mai mare dezavantaj al lor este chiar design-ul, pe care Apple l-a copiat de la Honor.
Buds 2 Pro sunt (sau erau) căștile pe care le purtam mereu în jachetă sau în ghiozdan și cum aveam 15 minute de mers pe jos pe undeva prin oraș, în autobuz sau cu metroul, cum le puneam în ureche pentru muzică și ANC. Am trecut însă la Buds 4 Pro, așa că haideți să vă spun câte ceva despre ele.
Samsung schimbă a treia oară design-ul
Față de Buds 2 Pro, Buds 4 Pro au trecut la un design cu “codiță”, în stilul Air Pods Pro. Protecțiile din silicon sunt ovale, iar pe exterior, căștile au o inserție de aluminiu polișat, care le face să fie plate la atingere.
Cutia este însă diferită față de AirPods Pro sau de versiunea precedentă de Buds Pro și are o formă de cub rotunjit. Îmi place cum este construită. Are încărcare USB-C și wireless charging, are un LED mic de status sub logo-ul Samsung, iar capacul este semi-transparent și balamaua face un sunet foarte plăcut atunci când îl închizi.
Singurul lucru care nu-mi place este faptul că din cauza căștilor cu “codiță”, noua cutie este mai voluminoasă decât cea precedentă (și o idee mai grea – cu 3 grame).
Căștile în sine au 5.1 grame fiecare, sunt marginal mai ușoare decât Buds2 Pro însă se simt extraordinar de confortabil în ureche. Mi s-au potrivit direct cu vârfurile de medii cu care au venit montate (mai au încă 2 mărimi în cutie). Nu am avut niciodată probleme să mă doară urechile de la Buds2 Pro, însă Buds4 Pro sunt pur și simplu mult mai confortabile. Cred că este lucrul pe care l-am simțit prima dată. Le-am purtat în timpul unui zbor de două ore și n-am simțit niciun disconfort. Protecția IP57 (inclusiv pentru carcasă) le face potrivite și pentru ascultat muzică pe o ploaie micuță sau pentru ascultat în timp ce faci mișcare.
Cum le controlezi
Și modul în care controlezi căștile a fost regândit. Acum nu se mai bazează doar pe atingeri, ci pe “pinch-uri”. Ca să dai play sau pauză, strângi codița căștii în partea de jos (la oricare din ele). La fel și ca să răspunzi la un apel. Dacă vrei să comuți între moduri de ascultare (Ambient Sound sau ANC), trebuie să strângi casca de codiță câteva secunde în plus față de play/pause. Ca să dai volumul mai sus sau mai jos, trebuie să ții degetele ca și cum ai face un pinch pentru play/pauză dar de fapt să le miști în sus sau în jos pe codița căștii.
Partea de play/pauză, răspuns la apeluri sau comutat între moduri funcționa bine și înainte. În schimb îmi era întotdeauna mai ușor să ajustez volumul din telefon. Acum mi se pare că funcționează ok și ajustarea volumului din căști, deci pot să spun că partea de control a fost îmbunătățită.
Ca utilizator de telefon Samsung, toate setările căștilor se regăsesc direct în meniul de setări al telefonului, ceea ce mi se pare un plus, pentru că nu trebuie să mai instalez o aplicație pentru ele. Pentru alte telefoane se poate descărca aplicația Galaxy Wearable.
Din aplicație ai acces la un egalizator cu nouă benzi și un test pentru a vedea dacă stau bine în urechi. Există și funcție de “360 audio” care face sunetul să pară un pic mai dinamic (și mi-a plăcut, așa că am lăsat-o activată). Iar suplimentar, peste 360 audio poți activa și head tracking, care face ca muzica să vină dintr-o singură direcție (din față) și atunci când întorci capul cu urechea dreaptă spre direcția de mers, muzica se va auzi mai tare din casca dreaptă. Am testat, am constatat că funcționează, am dezactivat-o 5 secunde mai târziu. Au și Ultra High Quality audio, cu playback la 96 kHz.
Căștile au integrare vocală cu Gemini și Bixby și funcție de “Find My Earbuds”, disponibilă prin SmartThings (sau cu aplicația Find My, în caz că nu aveți Samsung). În caz că îți cade vreuna dintre ele pe jos, o poți localiza pe hartă.
Cum funcționează ANC-ul
Căștile au trei moduri de filtrare a zgomotului:
Off (filtrare oprită);
Ambient Sound (adică lasă să treacă sau uneori chiar amplifică sunetul din mediul înconjurător);
Adaptive (comută el automat între ANC și Ambient Sound);
Active Noise Canceling (adică filtrează complet sunetele din exterior);
Față de modelele precedente, Buds 4 Pro oferă și posibilitatea de a regla nivelul ANC-ului pe 5 trepte.
După cum spuneam, le-am purtat în timpul unui zbor. Când este muzica pornită, nu se aude nimic din zgomotul exterior. Când este oprită, se aude cam 10% din zgomotul avionului, iar anunțurile se aud dacă ești atent.
În rest, cu muzica oprită elimină parțial zgomotul traficului când te plimbi pe bulevard cu ele în ureche și asculți muzică. Se aud însă la vreo 20% volum motoarele diesel, scuterele sau specialii cu evacuările sport. Se aud și cuvinte, dacă trece cineva pe lângă mine care vorbește mai tare. Cu muzica pornită chiar și la 25% volum, nu se aud toate acestea, evident.
Și funcția Adaptive este foarte bine implementată. La Buds2 Pro mi s-a mai întâmplat să treacă ele automat pe Ambient Sound dacă trecea cineva pe stradă pe lângă mine și vorbea mai tare. Aici nu am mai avut astfel de întâmplări.
Autonomia declarată de Samsung este de 6 ore de muzică cu ANC pornit și de 26 de ore în total, cu tot cu ceea ce oferă cutia. Nu-i impresionantă, dar la acest gen de device nu mi se pare că este atât de importantă autonomia. Cel puțin eu le încarc o dată la 3-4 săptămâni.
Cum se aude muzica pe Buds4 Pro?
În primul rând am testat să văd dacă înaltele, mediile și joasele sunt cât de cât separate sau dacă se suprapun. Am eu anumite melodii pe care le-am ascultat și re-ascultat de sute de ori pe zeci sau sute de dispozitive și știu specific la ce să fiu atent. Așa cum era de așteptat pentru o pereche de căști la acest preț, frecvențele sunt bine separate.
Sunetul mi se pare corect, fără “îmbogățiri” artificiale. Inițial am crezut că bass-ul este cam estompat (cel puțin în comparație cu Buds2 Pro), dar apoi mi-am dat seama că de fapt el este bine reprezentat, dar parcă înaltele se duc un pic mai sus decât restul celorlalte componente, așa că am modificat pe un profil care să mai taie din înalte.
Concluzie
Buds4 Pro sunt niște căști bune spre foarte bune. Sunt confortabile, arată bine, sunt pline de funcții, ANC-ul funcționează bine, muzica se aude bine iar autonomia este mulțumitoare. Posibil să fie și alte modele de căști care să exceleze specific la câte un capitol, dar ca pachet general, Buds4 Pro mi se par foarte echilibrate. Cu siguranță sunt cea mai bună alegere pentru un device Samsung.
Specificații complete Buds4 Pro
Difuzor: 2 canale: 11 mm Dynamic + 5×4 mm Tweeter
Amplificator: Dual Amp
Sunet UHQ (24 bit/96 kHz)
Optimizare sunet: ANC pe 5 niveluri, EQ Adaptiv îmbunătățit, ANC Adaptiv îmbunătățit, Control Adaptiv al Zgomotului, Ambient Sound
Capacitate baterie: 61/530 mAh
Timp de redare (Căști/Total): 6/26 ore (ANC pornit), 7/30 ore (ANC oprit)
Timp de convorbire (Căști/Total): 4.5/20 ore (ANC pornit), 5/22 ore (ANC oprit)
AI Bixby/Gemini, comandă vocală, interpret
Dimensiuni (Cască/Carcasă): 18.1 (l) x 30.9 (î) x 19.6 (a) mm / 51 (l) x 51 (î) x 28.3 (a) mm
În istoria post comunistă, nu țin minte dacă a existat vreodată un miting de susținere pentru o persoană politică. Au existat mitinguri anti Iliescu, anti Ponta, anti Dragnea, anti Iordache, anti OUG 13, anti în general. Ilie Bolojan este singurul politician pentru care s-au strâns oamenii, atâți cât au fost, în Piața Victoriei, în semn de susținere. Bolojan este din punctul meu de vedere în momentul de față printre puținii politicieni cu coloană vertebrală. Dacă Bolojan rămâne șeful PNL-ului, voi vota cu PNL la următoarele alegeri. Dacă își va face alt partid, voi vota cu acel partid.
Despre USR
Nu știu despre voi, dar singurele nume de miniștri pe care le știu eu sunt cele ale miniștrilor de la USR. Radu Miruță, Diana Buzoianu, Oana Țoiu. Sunt singurii oameni a căror prezență s-a făcut simțită la guvernare. Ok, și Dragoș Pîslaru.
De oamenii ăștia îmi pare cel mai rău.
Despre Nicușor Dan
Nicușor Dan este cea mai mare dezamăgire. Refuz să cred că a fost omul sistemului de acum 15 ani, de când îl băgau jandarmii în dubă. Acum din punctul meu de vedere clar a făcut un blat cu Predoiu și cu PSD. Din tot ce s-a întâmplat, faptul că Nicușor Dan este compromis este cea mai mare dezamăgire. Pur și simplu nu știu cum mai poți avea încredere în vreun alt om politic din moment ce unul pe care l-ai văzut crescând “de mic” s-a transformat așa peste noapte.
Despre PSD
Șobolanii tot șobolani. Intra în sevraj dacă-i deconectezi de la șmenurile lor și sunt în stare de orice. Au demonstrat, pentru a nu-știu-câta oară, că sunt pregătiți să arunce țara în aer pentru propriile interese. Orice numai să poată fura în continuare. N-am cuvinte să descriu scârba pe care o resimt pentru acești sub-oameni. PSD este dușmanul natural al românului și e gata să calce pe cap orice român care îi prinde la furat.
Despre AUR
Absolut surprinzător, marii suveraniști, apărătorii dreptății, neprihăniții, iluminații AUR-iști sar imediat în barcă cu PSD de îndată ce li se întinde un os. Se alătură imediat “sistemului corupt” cu care până acum se luptau.
Trist. Nu cred că România va avea vreodată o șansă să devină o țară normală și lipsită de corupție. Pur și simplu sistemul politic este conceput de așa natură încât să împiedice progresul. Iar oamenii sunt cum sunt.
Un prieten a comandat la muncă ceva de la eMAG iar coletul urma să se livreze prin SameDay. Până aici business as usual. În ziua în care urma să se facă livrarea a venit cu mașina la muncă, pentru că era un colet voluminos.
Cu vreo 20 minute înainte de livrare, primește notificarea de la aplicație SameDay, că este curierul în zonă, mai are x livrări și urmează să-i livreze și lui coletul. Iar partea cu adevărat interesantă abia acum urmează.
După 5 minute de la notificarea aceea din aplicație, primește următorul SMS:
“Livrarea coletului a eșuat: Personalul nostru nu a putut să vă contactee. Vă rugăm să actualizați informațiile de livrare în termen de 2 ore. Coletul vs. va fi livrat astăzi: ….
Vă rugăm să răspundeți “Da”, apoi redeschideți mesajul și să faceți clic pe link pentru a verifica starea coletului.
Ultimă reamintire de la Sameday!”
Dacă te uiți la mesaj așa la rece, e evident că este o încercare de țeapă și pare o încercare chiar grosolană. Link-ul acela este clar ceva dubios, iar când încerci să-l accesezi Chrome se înroșește tot. Dar dacă SMS-ul vine la 5 minute după ce ai primit notificare că se livrează coletul, s-ar putea ca în viteza să nu observi și să o pățești.
Foarte dubios timing-ul.
O singură nelămurire am din toată povestea asta. De ce expeditorul SMS-ului ține neapărat să i se și răspundă înapoi cu textul “Da”? 🙂
Din fericire, primul instinct al tovarășului a fost să sune curierul și să-l întrebe ce s-a întâmplat. Curierul probabil că a zis că are de-a face cu un ciudat, l-a asigurat că încă nu a încercat să livreze nimic și că urmează să vină, iar apoi omul meu și-a dat seama de țeapă.
Oricum, scriu acest articol în ideea că poate dacă citiți despre asta mai întâi, nu veți fi luați prin surprindere. Din păcate, la articolul cu țeapa Revolut, sunt oameni care spun că au pățit-o.
Pe Taron Egerton îl știți din Kingsman. Este băiatul englez care și-a început cariera drept băiețaș de cartier și a învățat maniere doar ca să devină următorul Bond și să-i strice planurile lui Samuel L. Jackson.
Apex este însă un film din alt registru. Este un thriller psihologic cu el și cu Charlize Theron în rolurile principale. Cred că acest film merită văzut din două motive: primul ar fi rolul foarte bun făcut de Taron Egerton iar cel de-al doilea sunt peisajele foarte frumoase din Australia. Ca bonus, nici Charlize Theron nu joacă rău.
Altfel, nota de 6.2 de IMDB cred că e corectă. Nu-i o capodoperă, nu-i nici ceva foarte greșit, dar la fel cum spun despre orice film de la Netflix: putea fi mai mult. Parcă lipsesc momentele de tensiune specifice unui thriller. Parcă acțiunea este un pic cam straightforward și nu prea te lasă pe tine să ghicești ce urmează sau să-ți faci scenarii în minte. Aș zice că nu are nici răsturnări de situație. Odată ce intriga se confirmă, totul este liniar. De asemenea, finalul este cam simplu.
Are însă o singură scenă mai scârboasă dar și o scenă care pentru mine a fost memorabilă. Din nou, Taron mi s-a părut că a jucat de nota 20 acolo. Două zile mai târziu, încă mai ascult The Chemical Brothers – Go. Nu vă spun mai multe, că nu vreau să vă dau spoiler.
Apex mi-a adus aminte de “Surviving The Game” din 1994, cu Ice-T în rolul principal. Coincidență sau nu, și acel film tot nota 6.2 are pe IMDB. Mi s-a părut însă că acolo a fost mai multă acțiune și mai multe răsturnări de situație. Parcă s-a muncit mai mult pentru acel 6.2 🙂
Oricum, Taron Egerton face un rol bun și asta vine după Carry-On, un alt film în care a jucat bine.
Am renovat un dormitor și vrem să-l transformăm în ceva mai pe feng shui-ul nostru. Drept urmare, ce să facem de 1 mai, dacă nu să mergem la IKEA.
Știm în mare cam cum vrem să arate dormitorul: șifonier cu uși glisante, 2 noptiere și un pat de 160 cm lățime. Mai vine cel mic să ne țină companie noapte și în patul de 140 cm parcă nu prea mai aveam loc.
Am văzut mai multe paturi, care se împart în două categorii: IKEA sau obscen de scumpe. Drept urmare ne-am hotărât să luăm Brimnes de la IKEA, ca să avem și niște spațiu de depozitare sub el. Plus că era singurul fără tăblie, că noi vrem să aplicăm ceva pe perete în locul tăbliei.
Zis și făcut, luat Brimnes, băgat în Kona. Constatat că inginerii geniali din Coreea nu au făcut scaunul pasagerului să se rabateze până în bord, ci rămâne la un unghi puțin sub 90 de grade. Drept urmare am condus cu pachetul ce avea 210 cm lungime printre scaune. Iată un avantaj pentru mașinile care au schimbătorul pe volan. Poți să pui turnuleț peste cotieră.
Până la urmă am ajuns acasă, am cărat apoi 3 pachete care însumau 90 km 3 etaje pe scări. Vă spun, so much fun!
Apoi am petrecut tot restul zilei în dormitor, am asamblat cadrul patului și când am ajuns la sertare mi-a dat cu virgulă. Așa arată patul cu sertarele închise:
Patul are 160 cm lățime, sertarele au 54 cm adâncime. Deci din cei 160 cm, 52 de cm rămân la mijloc nefolosiți. Nu pot să înțeleg care este logica. Fix la nordici, care se laudă că sunt eficienți în organizare și că organizează cât mai bine spațiile mici, îmi lasă atât spațiu nefolosit.
În fine, deocamdată mi se pare cam înalt, mai ales cu o saltea cu arcuri, care este mai groasă. Va trebui să ne obișnuim.
Altfel, se vede că patul e făcut cu economie de costuri în primul rând în minte. Nu a fost niciun șoc aici, mai avem un divan din gama Brimnes care a rezistat surprinzător de bine asalturilor unui țopăitor. Pentru acesta am luat o somieră mai serioasă și sper să nu scârțâie. Bine, și dacă scârțâie, eu de dat afară nu-l mai dau.
