1 mai, mici, bere, grătar.
Dar să nu pierdem din vedere lucrurile cu adevărat importante. De la 1 mai trebuie plătită parcarea în tot Bucureștiul pentru mașinile care nu sunt electrice.
În concluzie…. fiți vigilenți!
1 mai, mici, bere, grătar.
Dar să nu pierdem din vedere lucrurile cu adevărat importante. De la 1 mai trebuie plătită parcarea în tot Bucureștiul pentru mașinile care nu sunt electrice.
În concluzie…. fiți vigilenți!
Am condus atât Duster cât și Bigster cu motorizarea hybrid-G 150 și cu 4×4 electric, așa că în acest articol o să vă spun ce impresii mi-au făcut mașinile. Ca un preambul, nu sunt nici jurnalist auto nici specialist în offroad. Dar am condus mult timp un Duster 4×4 cu celebrul motor de 1.5 litri, deci cred că am putut să-mi fac o părere prin comparație despre noua versiune de 4×4.

O să vă spun cum funcționează această nouă combinație de la Dacia, cum a fost cu Bigster la drum neted și cum a fost cu Duster la urcat pe munte.
Până acum pe Duster și Bigster, dacă voiai 4×4 puteai pune doar motorul TCe 130, dar aveai transmisie manuală. Dacă voiai transmisie automată, aveai varianta Hybrid 155, care era însă doar tracțiune față. Așadar, Hybrid-G 150 este o combinație pe care românii o așteptau de mult: 4×4 și automată.
Acestă motorizare este o premieră mondială dacă nu mă înșel. Hybrid-G 150 înseamnă o combinație dintre un motor bi-carburație cu benzină și GPL și două motore electrice. Unul de tip BSG (Bell Starter Generator) pe față și unul electric de 10 CP pe puntea spate.
Motorul termic este unul cu ciclu Miller, în 3 cilindri, cu arbore de echilibrare și EGR. Este un motor de 1.2 litri care este legat la acel BSG de 48 de volți. Practic până aici avem un sistem mild hybrid de 140 de cai putere cu tracțiune față.

La tot acest sistem se mai leagă un motor electric cu pe puntea spate, care poate livra până la 31 cai putere în regim de vârf. În total, acest sistem ajunge la 154 de cai putere și cuplu de 230 Nm pentru motorul termic și 87 pentru motorul electric. Cei 10 cai putere în plus sunt disponibili doar pe modul “auto”.
Motorul termic este cuplat la o cutie automată cu dublu ambreiaj și 6 trepte, iar motorul electric de pe puntea spate are cu o cutie cu două trepte. Cutia dublu-ambreiaj este umedă și tot ce ai de făcut ca mentenanță la ea este să-i schimbi uleiul la 90.000 km sau la 6 ani.

Deci ca să recapitulăm, până acum avem 1 motor termic, 2 motoare electrice, 2 transmisii și 2 rezervoare: unul de 50L pentru benzină și unul de 50 litri pentru GPL. Ah, și o baterie mică, de 0.84 kWh sub scaunul pasagerului.
Până pe la 30 km/h mașina rulează electric, iar între 30 și 60 km/h rulează în modul dual. Modul 4×4 funcționează până la viteza de 70 km/h, iar peste această viteză ai tracțiune față.
Știu că pare un pic mai complicat, dar în practică, la drum, sistemul se simte foarte bine, cu o mică excepție despre care o să vă spun imediat.
După cum spuneam, am pornit la drum cu Bigster, de undeva din Militari și am traversat Bucureștiul pentru a a intra pe DN1. Cât timp am condus prin traficul din București mi s-a părut că sistemul acesta hibrid face mașina să pară foarte ușoară. Nu simți că ai un motor care trage din greu pentru a mișca o caroserie grea. Nu că ar fi Bigsterul vreun mastodont, dar mi-a plăcut foarte mult cât de rapid reacționează la accelerări prin București. Cum s-ar spune, mașina are zvâc și nu are latență. Sistemul hibrid ajută foarte mult această motorizare.

Apoi am ieșit pe DN1 unde am condus legal, cu viteze de 70 în localități și 100 pe porțiunile unde se poate. Eh, fix în intervalul ăsta, cam pe la 70 km/h, mi se pare că transmisia este un pic amorțită. Probabil din dorința de a fi economică, cutia ține un pic subturat motorul. Dacă încerci să accelerezi rapid de la 70 la 100, simți o latență a cutiei.

Ca să compensezi asta, poți folosi padelele. Eu chiar le-am folosit pentru a retrograda chiar și în 2 trepte inferioare. Mașina nu rămâne însă pe modul “padele” pentru mult timp. După ce ai făcut depășirea sau ce ai vrut tu să faci, mai rămâne preț de câteva secunde pe modul “padele”, iar apoi revine ea singură în modul automat.
Totuși, n-am simțit acea latență decât în intervalul 70-90. Peste 90 mașina este destul de reactivă. Tind să cred că așa este calibrată cutia. Nu-i exclus ca asta să se rezolve dintr-un update sau pe măsură ce circuli mai mult cu mașina și ECU îți învață stilul de condus, dar nu pot garanta asta.

Ce consum are motorul benzină-GPL?
După 63 de kilometri care au inclus traversat Bucureștiul și un pic de mers pe DN1, consumul afișat de mașină era de 8.3 litri GPL. Comparând cu vechiul meu Duster cu care scoteam 11 litri prin oraș, mie mi se pare bine.

Mașina alege singură pe carburant să funcționeze și comută singură. Dacă vrei să rulezi doar pe GPL, ai undeva în stânga volanului un buton pentru asta. Nu am simțit nicio difență în funcționarea motorului între rulare pe GPL sau benzină. Sunetul este același, comportamentul același, accelerația același.
Și ajungem la Duster cu aceeași motorizare și cu câteva zeci de kilograme în minus. Poate e doar placebo, dar mie mi s-a părut o idee mai distractiv de condus Dusterul. Poate și din nostalgie. Poate și din cauză că am făcut un pic de off-road cu ea.

Am pornit din Covasna și am urcat mai întâi până la Păpăuiți și apoi spre Comandou.
Ce-i interesant la sistemul acesta hibrid este că poate trimite toată energia 100% pe față, 100% pe spate, 50-50% sau orice variantă între, am văzut de exemplu 70% față și 30% spate, sau chiar valori de genul 97% față și 3% spate. Un alt lucru care mi-a plăcut a fost că nu am perceput ca sistemul să aibă latență sau să schimbe prea târziu repartiția puterii.

În fine, am urcat pe un drum care inițial era forestier. Ca să fim sinceri, este un laitmotiv care spune că “pe acolo urcă și Loganul”. Dar apoi acel drum s-a transformat în drum noroios, apoi pietriș, apoi noroi acoperit de gheață, apoi un drum mai serios de off-road, cu șleauri în noroi și cu diverse dâmburi, unde accesul celorlalte mașini le este limitat în primul rând de garda la sol. Simt că nu prea am reușit să surprind în imagini cât de înclinat era drumul. Duster are un unghi de atac de 31 de grade și unghi de degajare de 37 de grade, deci asta îți permite să mergi fără grijă pe majoritatea drumurilor.

Inițial n-am mers foarte tare, pentru că eram o coloană de 12 mașini și am zis să nu existe incidente – nu știam ce experiență are fiecare pe off-road. Plus că mașina noastră era pe la mijlocul coloanei. Au fost însă locuri în care am lăsat distanță între mașini și i-am dat 50-60, mai ales la îndemnul conducătorului de drum, care avea și el tot un Duster, evident.

N-am simțit în niciun moment că mașina se chinuie pe acel traseu. Se mișca precum peștele prin apă cum s-ar spune. Unii mai temerari au încercat să o urce pe un deal acoperit de mușchi umed. Era clar că nu putea urca pe acolo în principiu din cauza cauciucurilor, care erau cauciucurile standard de stradă cu care este livrată mașina. Și erau umflate la presiune de stradă, nu de off-road.

Ca să fiu sincer, nu știu dacă m-aș fi încumetat să urc cu Duster 1.5 pe unde am urcat cu acest Duster în 3 cilindri. Probabil m-ar fi durut sufletul de mașină. Din punctul meu de vedere, dacă aveți vreo reținere că acest motor nu trage la fel ca celebrul diesel, nu este cazul. Au fost 12 mașini pe traseu și nu a rămas nimeni în noroi, toate mașinile s-au întors în București pe 4 roți și 3 pistoane fără să bată și fără să troncăne.

Din punctul meu de vedere, este o soluție ok pentru o casă mai pe vârf pe munte sau pentru o mașină de oraș cu ieșiri ocazionale în natură pe drumuri mai greu accesibile. Limitarea mașinii pe teren accidentat nu vine din motor sau transmisie ci din anvelope și gardă la sol. Dacă ar fi după mine, aceasta este motorizarea pe care aș alegea-o dacă aș cumpăra un Duster sau un Bigster.
Prețurile cu această motorizare pornesc de la 26.550 euro pentru Duster și de la 29.150 pentru Bigster.
În concluzie, cam asta am avut eu de spus despre variantele 4×4 automate de la Dacia. Dacă aveți alte întrebări le aștept în comentarii.
Samsung Galaxy A57 este telefonul pe care îl recomand tuturor cunoștințelor din jurul meu care nu sunt neapărat interesate de flagship-uri și care vor doar un telefon pe care să te poți baza și care să nu îți dea bătăi de cap sau să îți facă surprize neplăcute.

Nu degeaba Galaxy A57 este în topul vânzărilor în fiecare an. Pur și simplu rețeta pe care Samsung a rafinat-o în fiecare an se aplică foarte bine unei categorii foarte largi de utilizatori. Dar haideți să vă spun care cred eu că sunt punctele forte ale acestui telefon, care îl fac o alegere foarte bună pentru mulți.
Am mai spus-o. De la un punct încolo Galaxy A nu a mai arătat ca un telefon mid-range, ci ca un telefon premium în adevăratul sens al cuvântului. Carcasa telefonului este subțire, are display cu Gorilla Glass Victus+, are rame din aluminiu, are sticlă cu Gorilla Glass Victus+ pe spate. Pur și simplu telefonul arată bine în mâna oricui. Și în mâna cuiva din GenZ, și în mâna unui corporatist îmbrăcat în costum. Iar acesta este criteriul de la care pornesc multe persoane care își caută un telefon.

Samsung a lucrat “sub capotă” an de an la sistemul de camere. Samsung Galaxy A57 are:
Întotdeauna mi-au plăcut imaginile scoase de Samsung. Camerele lui Galaxy A57 focalizează rapid, scot culori plăcute și apropiate de realitate și se descurcă bine chiar și contre-jour.

Samsung pune mare accent pe funcția lor de “Nightography”, care contribuie la fotografii și videoclipuri clare chiar și în condiții de iluminare slabă. Procesarea pe care o face telefonul îmbunătățește imaginile, reduce zgomotul și accentuează detaliile.

Îmi place și faptul că Samsung a lucrat la algoritmii AI care recunosc scenele și care optimizează astfel încât tonurile pielii să fie naturale. E o chestie de finețe, pe care nu multe smartphone-uri o reușesc. De asemenea, separarea de fundal este de top la Samsung.

Per total, ideea generală este că obții fotografii clare fără setări manuale, indiferent de lumină și că poți face fotografii (sau “content” cum se zice acum), inclusiv noaptea, pentru că selfie-urile și portretele arată natural și echilibrat. Și cam asta își dorește oricine de la camera unui telefon. Chestiile astea sunt vitale. Restul sunt side-quests.
Testez telefoane de la mulți producători. Pur și simplu Samsung are de departe cele mai avansate funcții cu AI. Sau cel puțin le face bine pe cele care contează cu adevărat pentru utilizatori.

Eu sunt genul care este dispus să depună extra-efort pentru fotografia perfectă. Nu editez fiecare fotografie, dar dacă am una care-mi place, sunt dispus să fac un pas în plus pentru a elimina un element din fundal care poate distrage atenția cât de puțin de la subiect. De exemplu o persoană din fundal în cazul unui portret sau o jumătate de șervețel într-un colț atunci când fac o fotografie la o farfurie cu câte vreun preparat arătos.
Îmi place că la Samsung pot face asta direct pe telefon direct din aplicația de Galerie. Fără să fie nevoie să apelez la altă aplicație sau să mai trec fotografia pe laptop pentru a o procesa (sau pentru a mă minți că la un moment dat o voi procesa).
Și la categoria “fotografii de familie”, probabil ai văzut ce se întâmplă când sunt mai mult de 4 persoane în fotografie (și mai ales dacă una dintre ele este un copil). Ajungi să faci 20 de fotografii ca să poți alege una în care toată lumea să iasă bine. La Samsung îmi place funcția Best Face, care combină mai multe fotografii pentru a permite selectarea celor mai bune expresii pentru fiecare persoană.
Samsung Galaxy A57 vine cu cea mai recentă versiune de Android și cu cea mai recentă versiune de One UI. Eu sunt un fan al One UI-ului și o consider cea mai bună interfață pentru Android. Ai Gemini bine integrat, ai Circle to Search, ai deschidere rapidă a camerei prin apăsarea dublă a butonului de power.
Ai un Quick Panel care poate fi foarte bine personalizat, ai moduri pentru diverse scenarii de utilizare, ai SmartThings pentru toate device-urile din casă.

Iar la finalul zilei, Samsung oferă șase ani de actualizări pentru Android și pentru securitate.
Chipsetul nou, Exynos 1680 pe 4 nm, chiar se mișcă bine în jocuri. Samsung a dotat A57 cu cameră de vapori mai mare cu 13%, care ajută la răcirea chipset-ului și care oferă performanță susținută și stabilitate în aplicații care îl solicită mai intens. Fie că vorbim despre mai multe curse de Asphalt sau despre o filmare de durată mai lungă.

Iar în final ai o baterie de 5.000 mAh, care îți permite să folosești telefonul pe parcursul întregii zile fără grija bateriei. Plus încărcare rapidă la 45 W în caz că ai uitat să-l încarci peste noapte.
În concluzie, Samsung pare că a găsit rețeta câștigătoare și nu-i de mirare că își dorește să păstreze această rețetă cât mai stabilă de la an la an. Samsung Galaxy A57 este un telefon care punctează bine la toate capitolele care contează și pare să fie răspunsul pentru cei care caută echilibrul perfect între performanță, inteligență și fiabilitate, fără a trece în zona de preț a flagship-urilor.
E plină Roma de Fiat Topolino electric și de Citroen Ami, iar uneori mai găsești și câte un Microlino ca cel roșu din poză.

Culmea este că am văzut mai mult Ami decât Topolino:


Am mai văzut multe Smart-uri și uneori și câte un Mobilize Duo, care-i un fel de Renault Twizy combinat cu Lamborghini.

Am văzut surprinzător de puține Spring-uri însă. Zici că italienilor nu le place luxul sau ceva de genul.
Știți probabil situația. Roma este un oraș cu multe străduțe înguste și din cauza aceasta este plin de scutere și de mașini mici. Mai toate mașinile sunt zgâriate. Majoritatea Italiei este așa. Nu-și ia nimeni care stă în oraș Audi A8 L, pentru că rămâne cu el de-a curmezișul pe străzi.
Deci scuterul e baza și probabil cine nu vrea să-l plouă apelează la un Topolino, Microlino, Citrolino sau alte asemenea. Vorbim așadar mai mult despre mașini mici și ieftine, de care să nu te doară sufletul când ating pereții sau când sunt atinse de alte mașini.
Problema pe care o văd eu va apărea atunci când se vor prinde italienii că cele mai potrivite mașini pentru astfel de sarcini sunt cele chinezești.
Deocamdată ei sunt boemi, dar cred că chinezii ar putea să înece această industrie a micro-car-urilor din Italia. Și nu numai din Italia.
Samsung + IKEA = <3. Gadgeturile noi de la IKEA se pot integra în SmartThings.
Logitech a lansat mousepad-ul cu încărcare wireless Powerplay 2. Mai ieftin dar cu compromisuri se pare.
Acum poți avea conversații cu Gemini for Home. Hey Google, ce părere ai, consum cam mult curent?
Samsung Galaxy Z Fold Wide? Dubios format.
România va avea computer cuantic. Doar Spania mai are în Europa?
Booking are niște probleme in Italia. Când am rezervat hotelul am căutat și pe site-urile hotelurilor și aproape toate aveam condiții mai proaste sau prețuri mai mari.
BMW experimentează cu capote cu display eInk. Interesant, dar probabil nu va fi fezabil.
VW scoate o mașină electrică de 10.000 $ în China. Că tot vorbeam de Xpeng.
BYD a prezentat Denza Z. Care va veni în Europa.
Acțiunile UiPath sunt mai ieftine acum decât la listare. Îmi aduc aminte cum mă sunau brokerii atunci să cumpăr acțiuni că altfel ratez mega oportunitate.
Fabrica de drone de lângă București is open for business. După ce a pus Radu Miruță piciorul în prag.
S-a lansat ChatGPT 5.5. Să știți în caz că vedeți că primiți rateuri în prompt-uri.
DJI lansează dronele Lito. Drone pentru “începători”.
Valve lansează Steam Controller-ul. Pentru Steam Machine va trebui să mai așteptăm.
Ce aparate se mai inventează pentru a scăpa de călcat. Și tot degeaba se pare.
Așteptam de mult timp să folosesc acest titlu. Nu știu dacă nu cumva este singurul producător auto despre care se poate spune asta. Nu vă țin prea mult în suspans, este vorba despre Xpeng.

În China, Volkswagen a ales Xpeng drept partener pentru a încerca să atace piața auto. Mai pe românește, Xpeng îi învață pe cei de la VW cum să producă mașinile electrice pentru piața din China. Ei vin cu know how-ul, iar VW le produce în uzina lor din China. Prin acest parteneriat, Xpeng a dobândit destulă legitimitate în afara Chinei.
În România, modelele Xpeng vor fi distribuite de compania maghiară AutoWallis și partenerul său de joint-venture, grupul portughez Salvador Caetano, conform profit.ro. Oferta companiei în regiune include 4 modele, aceleași pe care probabil le vor vinde și în România. Mă refer la SUV-urile G6 și G9 și la sedanurile P7 și P7+. Comercializarea lor va începe din această vară.
Evident, deocamdată nu intenționează nimeni să vândă mașini zburătoare în România, însă spre deosebire de celelalte branduri, Xpeng chiar are un prototip funcțional, pe care l-a prezentat la CES și pe care intenționează să-l pună în circulație în 2027.
În concluzie, dacă nu mă înșel, odată cu intrarea celor de le Xpeng pe piață, vom avea 14 branduri auto chinezești pe piața din România:
Ceva îmi spune că vor mai urma.
El are aproape 5 acum. Până la vârsta aceasta am cam evitat city break-urile în afara țării pentru că era cam complicat din punct de vedere logistic. Mai întâi aveam somn de prânz și asta însemna ca la ora 12:00 să mâncăm prânz și la ora 13:00 să dormim până pe la 15:00. Ulterior a renunțat la somn de prânz, dar asta însemna că pe la 19:00 cel târziu trebuia cina și la 20:30 trebuia să fie deja în pat cu lumina stinsă.

Știu că sunt părinți care călătoresc din primele luni, dar noi suntem genul de mai cu planning și cu program relativ consistent de masă și somn. Dacă dădeam chestiile astea peste cap riscam ori să nu-i fie bine lui, ori nouă, ori ambele (am testat asta și s-a confirmat). Drept urmare am fost în city break-uri mai mult prin țară și ca s-o luăm pas cu pas am zburat până la Iași cu avionul.
Anul acesta a fost momentul cel mare în care ne-am hotărât să bifăm și un city break în afara țării. Și deși am fost deja de 3 ori în Roma și am fi vrut altceva, această destinație era cea care bifa cele mai multe criterii:
Au mai fost niște avantaje pe care le-am descoperit pe parcurs. În primul rând, după cum spuneam, fiind o țară cu climă caldă, atracțiile pot fi văzute de afară. În țările nordice majoritatea atracțiilor sunt la interior (muzee, etc). N-avea rost să-l plictisim prin muzee cu noi. Am văzut pe afară Colosseum-ul, bineînțeles, San Pietro și Columna lui Traian, de care știa deja din cărțile de istorie pe care i le-am cumpărat. La interior am vizitat Castel Sant’Angelo, Basilica Santa Maria Maggiore și Panteonul. Fiindcă noi le văzusem deja pe toate, noi doar am propus atracțiile și l-am lăsat pe el să aleagă dacă vrea să stăm la o mică coadă ca să intrăm sau nu.

Am fost în general surprinși de faptul că nu s-a arătat dezamăgit de faptul că “sunt doar niște pietre”, ci că a fost curios să exploreze și că ne-a pus multe întrebări despre romani și “vremurile de demult”.
În ziua a treia am vizitat și un muzeu al experimentelor, în care s-a distrat la maxim timp de o oră și jumătate.
Un mare avantaj pe care îl are Roma este că găsești la orice pas mâncare “to go”. Când i se făcea foame găseam repede o pizza la felie sau un sandwich gustos. Cu răbdarea unui copil de 4 ani (noi nu i-am dat desene pe telefon sau jocuri pe tabletă) nu prea se pretează la stat de două ori pe zi câte o oră la un restaurant a la carte. Chestia asta ne-a ajutat și seara. Când simțeam că e prea obosit ca să mai poată face față unui restaurant, luam câteva felii de pizza și le mâncam în cameră.
Nu în ultimul rând, Roma are avantajul suprem față de alte orașe: gelato! “Putem să luăm înghețată după asta“, “dacă mai mergi un pic ajungem la un loc cu înghețată bună!“. Și uite așa s-a asigurat cooperarea maximă 🙂

Roma are însă și un dezavantaj pentru familiile cu copii. Camerele de hotel sunt în general minuscule. Și dacă aveți un copil cu energia pe care o are al nostru, e greu să-l aduci de acasă unde poate zburda în voie prin sufragerie sau prin camera lui, la o cameră cu un pat și cu trei tranșee în jurul lui. Am încercat într-o după amiază să ne “relaxăm” toți trei în camera de hotel și am ajuns la concluzia că mai bine ne “relaxăm” mergând prin Roma.
De aici rezultă și problema că multe hoteluri nu au voie să cazeze 3 persoane într-o cameră dublă de 12 mp (din motive de siguranță la incendiu), deci te forțează să cumperi o cameră triplă, care vine la pachet cu un cost pentru 3 persoane.
În concluzie, pentru noi a fost un moment foarte bun să facem acest experiment și se vede că și lui i-a plăcut, că ne mai spune din senin că i-a plăcut vacanța în Roma și ne întreabă când mai mergem.
“Problema” este că acum trebuie să alegem următoare destinație pentru că “dacă îți place, mai mergem și în altă țară!”.