În copilărie, când am descoperit micii, a fost dragoste la prima mușcătură. S-au dus rapid pe locul 1 în topul preferințelor unui copil care era extrem de mofturos la mâncare. Așa că am început să mănânc destul de mulți: 3, poate chiar 6 sau mai mult, depinde cu ce erau alături. Am mâncat și de la Dedulești, am mâncat și de la restaurante. Preferații mei au rămas întotdeauna micii Bucur pe care îi găseam la Metro și pe care îi puneam pe grătar alături de ai mei.
Nu m-am “dezîndrăgostit” niciodată de mici, însă am realizat că acum nu mai pot mânca mai mult de 3 mici. Și eu sunt genul care mănâncă mult, în ciuda aparențelor.
Cred însă că s-a schimbat ceva în compoziția lor și mai cred că o bună parte din localurile din București cumpără micii din același loc. Cel puțin prin Centrul Vechi mi se pare același gust și același stil peste tot. Maronii pe afară, cu urme perfecte de la grătar, rozalii la interior și foarte pufoși, probabil cu un exces de bicarbonat. Problema este că după ce mănânc 3 astfel de mici simt stomacul la gât și nici nu mai pot să mănânc altceva, nici nu mai pot să beau bere. Asta fără să am un stomac sensibil.
Sunt curios dacă a mai observat cineva același lucru. Prin Centrul Vechi am încercat recent mici de la Oktoberfest, de la Gambrinus, Curtea Berarilor, Beer Station Lipscani șamd. Singurul loc unde sunt diferiți (dar nu neapărat buni) este la City Grill. Presupunerea mea este că toți patronii de restaurante cumpără micii din același loc. Probabil există o firmă care are un fel de distribuție.
În încheiere vă las un articol foarte tare despre istoria micilor, scris de Cosmin Dragomir.
Discover more from revoblog.ro
Subscribe to get the latest posts sent to your email.