“După ce trece toată nebunia asta nu mai cumpărăm nimic din China!”. Am tot citit pe Facebook astfel de afirmații de la diverse persoane care se bat cu pumnul în piept că după ce trece criza nu mai pun mâna pe produse chinezești și am zis să dezbatem un pic. Mi se pare o idee foarte bună, doar că…
Nu ai cum să nu cumperi nimic din China!
Oricât s-ar dezbate pe tema asta, pur și simplu este imposibil să nu cumperi nimic din China. Sunt anumite produse care au ajuns să se producă exclusiv în China. De ce? Pentru că în China este cea mai ieftină mână de lucru. Multe fabrici din China aplică sistemul “996“. Adică angajații muncesc de la ora 9 de dimineață la 9 seara, 6 zile pe săptămână. Și asta-i varianta legală. Că mai sunt și zone unde se lucrează la negru până la 14 ore pe zi. Practic doar muncă și somn.
Ca să ai alternativă la un produs din China, ar trebui să îl poți produce cel puțin la un preț egal (dacă nu mai mic). Ca să scoți un preț cel puțin egal cu cel al unui produs din China ar trebui să aplici și tu un astfel de sistem. Ne-ar conveni să lucrăm 12 ore pe zi timp de 6 zile pe săptămână doar mândria de a cumpăra un cablu USB Made in România? Nu cred.
Ce am putea face totuși…
Din punct de vedere al consumatorului, am putea să nu ne mai aruncăm la cel mai mic preț. “Hmm, am de ales între un făraș de 2 lei Made in China sau unul de 5 lei, făcut de Plast Holding Impex Râmnicu Vâlcea.”. În loc să mă gândesc că ambele produse fac același lucru, aș putea să mă gândesc că de 3 lei în plus pot să ajut o firmă românească. Dacă nu-i vreun mare efort financiar, gândește-te că dai o bere industriei românești.
Bineînțeles, ca să ajungi să dai o bere industriei românești, trebuie să se întâmple mai multe lucruri mai întâi. În primul rând să existe alternativa românească la produsul chinezesc, să fie pe raft și ideal ar fi ca fărașul românesc să fie cel puțin egal cu celălalt din punct de vedere al calității, dacă tot costă mai mult.
Din punct de vedere al business-ului și al producătorilor românești e mai mult de discutat. Atât de mult încât dacă mă apuc să scriu iese un articol nou.