Nu știu cum sunteți voi, dar eu sunt pe stilul clasic când vine vorba de plata facturilor. Acolo unde furnizorul o permite, prefer să plătesc din interfața lui online. Acolo unde nu există interfață online, plătesc prin transfer bancar. Dacă este un serviciu recurent al cărui preț îl știu, plătesc direct, fără să-mi mai bat capul cu ce scrie pe factură. Dacă e vreun cost crescut peste măsură, mă apuc să citesc factura.
Problema cu această metodă este că trebuie să țin minte mereu să plătesc factura. Și eu nu uit niciodată că trebuie să plătesc vreo factură. Știu cu precizie în ce zile au facturile scadență. De exemplu, știu că la Vodafone este pe 16 ale lunii. Problema este că uneori trăiesc într-o realitate alternativă și nu realizez că a trecut 16 ale lunii decât pe 20-23 ale lunii 🙂
Teoretic, pentru a evita aceste situații, există direct debit. Intri în aplicația băncii și împuternicești banca să extragă lunar sau periodic bani din contul tău curent pentru achitarea unor facturi recurente. Singura problemă aici este că dacă furnizorul ți-a calculat eronat factura, posibil să observi de-abia după ce ai plătit-o și atunci să fii nevoit să te cerți cu ei ca să-ți recuperezi banii. La cât de rar s-a întâmplat asta în ultimii ani, mi se pare mai degrabă o temere nefondată. Cred însă că această temere nefondată este prezentă la foartre mulți români. Știu că mă uitam anul trecut pe un raport despre eCommerce și acolo scria că 6% din români folosesc direct debit.
Și totuși, deși sunt conștient că e o temere nefondată, tot nu folosesc direct debit. Voi sunteți la fel de paranoici sau folosiți direct debit?
DD la toate, de mulți ani.
Este comod. Singurul dezavantaj e că, în timp, nu prea mai ești atent la cât consumi și cât plătești.