Schweinshaxe în Germania sau Stelze în Austria este un fel de mâncare care se face dintr-un ciolan de porc (pork knuckle) care este mai întâi marinat sau fiert în apă cu usturoi și chimen, iar apoi este copt la temperatură joasă pentru câteva ore, astfel încât șoriciul să devină crocant. Un ciolan este de obicei de ajuns pentru două persoane.
Se servește alături de găluște de cartofi sau sauerkraut în Germania sau alături de muștar și hrean ras în Austria. Lesne de înțeles că merge de minune cu cât mai multe halbe de bere (e sărat, nu de alta). Se găsește în gastronomia mai multor popoare germanice, inclusiv în Cehia am mâncat, însă problema este că unele restaurante îl pregătesc astfel încât și șoriciul să iasă moale, iar mie asta nu-mi place. Mi se pare că farmecul este tocmai acel șorici crocant și sărat.
Nu prea poți fi sigur de cum este preparat, pentru că inclusiv în restaurante ale aceluiaș lanț se prepară diferit (de exemplu în Augustiner din Munchen l-am mâncat crocant, iar în Augustiner din Berlin a fost moale).
Cele mai bune versiuni le-am mâncat în Augustiner Braustuben (Munchen), Schweizerhaus Prater (Viena) și în Pork’s Mostecka (Praga). Ca să fiu sincer, cel mai bun a fost cel din Prater, însă acolo este mereu arhi-plin. Au rânduri întregi de ciolane care se învârt la rotisor și ca să prinzi o masă liberă, trebuie să fii acolo pe la ora 10 dimineața. Plus că de când cu discuția cu Schengen-ul, n-am mai vrut să aud de Austria.
V-am făcut acest intro lung ca să înțelegeți că mă pasionează subiectul 🙂
Acum că am revenit la sentimente mai bune, am găsit în București un restaurant care face un ciolan de porc exact cum trebuie. Este vorba despre WienerHaus de pe bulevardul Dacia.
Am mai fost acolo și în trecut, (pre-discuției cu Schengen) și am mâncat un șnițel care a fost mare și bun. Însă ciolanul l-am încercat abia anul trecut în decembrie.
Dacă vreți să mergeți la WienerHaus, trebuie să știți că este un local fără prea mari pretenții. Deși are și un spațiu la interior, în decembrie locurile la mese erau de fapt într-o curte exterioară, acoperită cu o prelată și încălzită în timp ce spațiul de la interior stătea gol. În loc de muzică tiroleză erau niște colinde românești lălăite, iar în meniu mai au și preparate cu gorgonzolla sau creveți. Nu vă așteptați să fie o experiență 150% autentic austriacă. E mai degrabă un loc de ieșit cu băieții decât pentru o cină romantică.
Dar mâncarea este bună, porțiile generoase, iar servirea plăcută. Mi-a confirmat ospătarul că ciolanul se face la rotisor, deci este făcut după rețeta potrivită. Așa arată:
L-am comandat alături de garniturile tradiționale, varză cu chimen și hrean ras:
Costă 100 de lei o porție și după cum vă spuneam, se poate mânca lejer în două persoane, poate chiar în trei. Mai găsiți la ei în meniu tot felul de cârnați, șnițelele tradiționale, tot felul de alte ciolane (de vițel, de curcan), dar și un burger sau niște mici cinstiți. Au și bere Augustiner la draft, merită o vizită. Meniul îl găsiți pe site.