Psihologia din spatele bacșișului

By | December 3, 2019

Zilele trecute am auzit o ipoteză interesantă a economistului șef de la Lyft, serviciul concurent al Uber din America. El spunea că după ce a studiat datele a aproximativ 40 de miliarde de curse, a constatat că variabilele pasagerilor joacă un rol mai mare în acordarea bacșișului decât variabilele șoferului. Adică degeaba este șoferul politicos, că majoritatea pasagerilor care dau/nu dau bacșiș o fac pentru că așa este firea lor. Și atunci mi-am pus problema dacă nu cumva fac și eu așa.

Am rememorat ultimele mele interacțiuni cu șoferi, ospătari, curieri, frizeri și casieri, și am realizat că este un pic de dreptate aici. Eu fac parte din categoria persoanelor care nu dă bacșiș pentru că “așa trebuie” și de regulă am criterii mai excentrice după care mă ghidez când dau bacșiș. De exemplu nu prea dau bacșiș celor care îl cer de la obraz. Dacă rolulile ar fi inversate, eu nu aș putea să fac acest lucru, așa că mă aștept ca nici alții să n-o facă. Apoi nu dau bacșiș celor care se plâng… de lucrarea altuia, de vreme, de aglomerație, de viață. Cel mai probabil și de mine în gândul lor. Consider că aceste persoane au o problemă de mentalitate și că deja pornesc cu ideea că bacșișul li se cuvine.

În schimb dau cu plăcere bacșiș persoanelor optimiste și celor cu care rezonez. Zilele trecute i-am dat bacșiș unui șofer de Uber pentru că a oprit mașina și i-a bătut obrazul cuiva care a aruncat dintr-o mașină o pungă de chipsuri pe jos. Altă dată i-am dat bacșiș unui șofer care îmi povestea cu bucurie că peste două luni va avea un fiu împreună cu soția. Altă dată i-am dat unui tip care era probabil la prima lui cursă, și zicea că vrea să strângă bani să plece cu tovarășii în Thailanda.

La Uber Eats mai dau uneori dacă am plasat comanda seara târziu sau pe vreme nasoală. Mă gândesc că un om se “sacrifică” pentru ca eu să primesc mâncarea la botul calului și simt nevoia să-l răsplătesc. La restaurant dau bacșiș dacă chelnerul este binevoitor, chiar dacă neîndemânatic. Mă enervează mai mult un chelner grețos care mă servește rapid și în silă, decât un chelner politicos care uită să îmi aducă ceva la comandă.

În concluzie, am constatat că majoritatea motivelor pentru care dau bacșiș nu țin de calitatea serviciului prestat, ci mai degrabă de alți factori, iar unii dintre ei influențați în mare parte de mine. Întrebarea este: oare doar eu fac asta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *