Prima temere a fost legată de drum, după cu vă spuneam. Din fericire, nu doar că am ajuns în 11 ore, dar ne-am și întors în 11 ore. Din nou, am făcut drumul cu o singură oprire, iar cu feribotul am rezolvat super rapid.
Pe lângă planning-ul inteligent al lui Alice, se pare că am avut și un pic de noroc. Am venit luni pe insulă, am plecat duminică. Prietenii noștri care au venit duminică și au plecat sâmbătă au făcut mult mai mult pe drum și la dus și la întors. Sâmbătă au stat vreo 2 ore la feribot și ne-au povestit că toate străzile din jurul portului erau pline de mașini care așteptau să urce pe feribot.
Noi am fost duminică la ora 09:00 la feribot și efectiv nu era coadă, ne-am urcat direct. În fine. Să revenim la Thassos.
Cea de-a doua temere a mea era legată de români. Se știe că încă din vremurile de demult, Thassos este un județ al României. Dacă Thassos are 13.000 de locuitori, cred că încă pe atâți erau turiștii români, iar în număr mult mai mic mai erau și bulgari, turci, sârbi și moldoveni. Nu că aș avea o problemă cu conaționalii, dar uneori îmi place să mă rup complet de români și românisme, mai ales în vacanță. Temerea mea era că o să găsesc în Thassos un fel de Costinești.
N-a fost nicio problemă în acest sens. Poate și din cauză că nu am vizitat niciuna din cele 5-6 plaje celebre. Am stat în Skála Rachoníou și fiind cu un copil de 5 ani, n-am explorat foarte mult, ci am preferat niște plaje mai puțin aglomerate.
Din acest punct de vedere a fost minunat. Deși chiar și la aceste plaje la care am fost se vorbea în jurul nostru majoritar în limba română, nu am avut niciun incident. Nicio discuție în contradictoriu cu vreun român mai egal decât ceilalți, niciun conațional care să mă deranjeze. Ba chiar mai mult de atât, nu am surprins niciun român făcând vreo mârlănie.
Nu știu, ori am avut noi noroc, ori îmi făceam griji degeaba. Oricum, cred că mai mergem. O să revin în curând și cu o postare mai pe larg despre insulă, oameni, restaurante, așa cum le-am văzut noi.