In urma cu ceva timp, l-am votat pe Gabriel Mutu in cursa pentru colegiul 12 – senat. Nici atunci si nici acum nu stiu cu ce ar trebui sa ma ajute concret un astfel de om. Pe blogul lui, la sectiunea “activitatea mea” nu am gasit nimic despre care sa pot spune ca m-a ajutat. Doar niste intrebari si propuneri legislative. Nu l-am ales pentru ca mi s-a parut cel mai bun, l-am ales pentru ca avea blogul cel mai frumos si pentru ca este pasionat de automodelism.
In lunile ce au urmat, domnul senator a ramas exact asa precum ii spune si numele: mut. Eu tot m-am interesat de dumnealui sperad sa aud ca a facut ceva, macar un lucru, pentru mine, pentru cartierul in care locuiesc. Ai fi zis ca dumnealui nu doreste sa ne mai bage in seama. Nu ne-a anuntat nici macar atunci cand si-a schimbat orientarea politica, trecand de la PDL (asa cum l-am votat) la PSD. Nimic. Credeam ca s-a terminat relatia de amicitie consolidata in cele 2 saptamani de campanie electorala.
Insa nu a fost asa. Dupa un an si ceva domnul Mutu s-a decis sa-mi scrie o scrisorica. Si nu orice scrisoare. O scrisoare prin care domnul senator imi cere chiar sa-i fac o favoare. Dumnealui vrea sa votez “DA” pentru o capitala cu 7 administratii si “NU” pentru alegerea uninominala a consilierilor generali. Dar mie nu prea imi convine asta. Sa va explic de ce domnul senator:
Sa presupunem ca ai un prieten cu care ai rupt legatura de mai bine de un an. Stiind ca nu te-a interesat de el in timpul asta, nu bati la usa lui din senin ca sa-i ceri masina ca sa dai o tura prin Bucuresti. Asta daca nu esti nesimtit.
Asa si in cazul de fata domnule senator. Dupa un an in care n-ai facut nimic pentru mine, nu bate la usa mea sa-mi ceri o favoare. Ca ma enervez si te trimit sa te joci cu masinutele-n tarana. Ne-am inteles ?
P.S: Vad ca este figurat cu portocaliu sectorul 12 pe harta. Sa fie asta noua culoare a trandafirilor?