Acum două săptămâni un câine l-a agățat pe cel mic (5 ani) de gambă. Și când spun agățat, mă refer la faptul că era cel mult o zgârietură, cu un punct mic cât o înțepătură de ac de unde a curs sânge cam cât o gămălie de ac. Pentru că situația câinelui era oarecum incertă în privința vaccinurilor, iar noi suntem genul de persoane care funcționează pe principiul better safe than sorry, am stat pe gânduri peste noapte și am decis totuși să mergem a doua zi cu cel mic la Matei Balș.
Dacă vă mușcă vreun câine, este important să mergeți pentru vaccin în mai puțin de 24 de ore. Acestea fiind zise, noi ne tot gândeam că o să trimiși la plimbare dacă mergem acolo pentru acea zgârietură. Am decis însă că cel mai corect ar fi să evalueze un doctor dacă situația impune sau nu vaccinul.
Drept urmare duminică la ora 10:30 eram la Matei Balș, iar doctorul a considerat că este necesar să facem vaccinul. Ne-a spus printre altele că vaccinul antirabic la câini nu intră în schema obligatorie de vaccinare, deci chiar dacă acesta ar fi vaccinat cu vaccinurile obligatorii, e posibil să nu aibă antirabicul.
Procedura este că la prima vizită se face antirabic și antitetanos. Apoi peste o săptămână se face rapel la antirabic, iar peste încă două săptămâni se face încă un rapel la antirabic. Deci în total pentru o mușcătura de câine se face un vaccina antitetanos și 3 antirabice. Schema de vaccinare se poate întrerupe oricând dacă se găsește carnetul de vaccinare al câinelui (și dacă acesta este vaccinat în ultimul an).
În fine, antirabicul este ușor și nu doare, s-a făcut în umărul drept. Nu s-a plâns la el. Antitetanosul este dureros și dă și diverse efecte secundare. I-am spus celui mic că acesta o să-l doară un pic mai mult, doar că nu trebuie făcut decât o singură dată. S-a făcut în umărul stâng. A plâns un pic, dar nu s-a smucit, n-a tras mâna, n-a fost cu scandal.
Restul zilei a fost moleșit, iar pe seară a făcut un pic de febră (e normal, ne așteptam). I-am dat un antitermic și a dormit ca un campion până a doua zi dimineață. Și asta a fost tot.
Legat de spital, arată în principiu ca un ghost town, cu diverse anexea dărăpănate prin curte. Camera de gardă pentru copii este separată față de cea pentru adulți. Fix în fața ușii este plin de găinaț de porumbei (am observat că porumbeii sunt o problemă comună în curțile spitalelor din București). Când am vrut să completez fișa de consimțământ pentru consultație, mi-a picat apă pe mână. M-am uitat în sus și am văzut că o placă din tavanul fals era umedă, deci probabil infiltrații. Cu aceste excepții, în rest în interior pare civilizat și în general îngrijit.
Personalul medical a fost empatic, a avut răbdare cu cel mic și a explicat cu lux de amănunte ce trebuie făcut.
În concluzie, am vrut să scriu acest articol doar ca să știe toți părinții că nu-i nimic de speriat dacă trebuie făcut un antirabic sau un antitetanos. Și că precaut ar fi să se urmeze procedura chiar și pentru o zgârietură, pentru că saliva animalului intră în contact cu sângele și e bine să nu riscați.
