Duminica trecută am realizat că săptămâna aceasta va fi plină în fiecare seară și că dacă nu cumpăram bradul chiar atunci, prima ocazie în care am putea să-l cumpărăm ar fi periculos de aproape de Crăciun.
Drept urmare m-am suit în mașină și mi-am dat întâlnire cu Alice și cel mic în Mall Băneasa, că ei erau deja acolo cu altă ocazie.
Am parcat direct la Brico Depot, pentru că în ultimii 7 din 10 ani cam de acolo am cumpărat brazi frumoși. Am ajuns înaintea lor și era revoluție la fața locului. Erau vreo 3 rânduri cu brazi de dimensiuni diferite și câte 3-4 oameni pe fiecare culoar care se cam călcau pe picioare. Băieții care “împachetau” brazii și care în mod normal sunt foarte prezenți, se ascunseseră undeva într-un colț și când venea cineva să-i roage să despacheteze câte un brad erau pe principiul “desfaceți-l dumneavoastră”.
Deja mă lua un pic durerea de cap. Am intrat pe un culoar și mă gândeam să mă întorc la mașină să iau sabia laser ca să pot desface de unul singur câțiva brazi să-i inspectez. Când ieșeam de pe unul din culoare am văzut o doamnă care ținea sprijinit un brad super și deja îmi era un pic ciudă că nu am ajuns mai devreme și nu l-am văzut eu.
Trecând pe lângă ea, am auzit-o spunându-i soțului cu dezamăgire: “dar e cam golaș în partea de sus… haide să ne mai uităm și la altul”. Au ridicat dintr-un maldăr și desfăcut un brad care părea somalez în comparație cu cel pe care îl aveau deja. Eu deja țineam aproape și o aud cum spune: “hmmm… este mult mai echilibrat… este mult mai armonios… da, cred că acesta rămâne“. O milisecundă mai târziu mi-am făcut și eu intrarea și am zis “Bună ziua, dacă v-ați hotărât deja, l-aș lua eu pe celălalt!”. Doamna mi l-a cedat cu bucurie.
Tocmai atunci au apărut și Alice cu cel mic iar eu l-am prezentat direct ca pe bradul pe care-l vom cumpăra, decizie luată deja, no further questions asked.
Mbuun, avem brad, merge Alice să-l plătească în interiorul magazinului. Deja se făcea coadă la înfoliat, iar băieții se făceau că au treabă în alte parte. Am stat la coadă și când bradul era plătit și a ajuns rândul meu, bineînțeles că brădarii (sau brădătorii?) dispăruseră din nou. Am zis să-l ridic să-l bag singur în aparatul de înfoliat și atunci am realizat cât de greu este. L-am ridicat cu greu, dar n-am putut să îl împing singur prin aparatul de înfoliat. Atunci am văzut că are cetina groasă cam cât brațul meu. Între timp a venit un brădar să mă ajute și după ce l-a pus jos mi-a spus ironic: “vedeți că e cam ușurel, sper că ați mâncat bine de dimineață!“.
Singura soluție a fost să mă năpustesc asupra lui și să-l ridic pe umăr. Apoi l-am cărat până la Kona printre o mulțime de oameni care se gândeau fix atunci să se oprească în fața mea. L-am înghesuit în Kona și l-am transportat până acasă.
Problema este că stăm la etajul 3 și nu avem lift.
Așa că după ce am ajuns acasă am pus muzica din Rocky și m-am apucat de treabă. L-am târât afară din mașină, l-am pus pe umăr, l-am dus până la bloc, am deschis ușa de intrare și am purces la a-l ridica pe scări. Pe la jumătatea drumului mi-am dat seama că ar fi o idee bună să mă forțez să-l urc dintr-o bucată până sus. Nu de alta, dar am început anul 2024 plângând din cauza unui brad.
Așa că m-am oprit pe scările dintre etajul 1 și 2. Mi-am tras sufletul și apoi am încercat să-l ridic din nou pe umă, dar problema este că atunci când îl aruncam, fiind în pantă… mă cam dezechilibram și riscam să cad pe spate cu tot cu brad. După 2-3 încercări a devenit evident că nu mai puteam face asta, așa că am schimbat strategia și l-am urcat restul celor 7-8 trepte trăgând de el. Apoi l-am ridicat iar pe umăr pe palierul dintre etajele 2 și 3 și în final l-am băgat în casă și am leșinat lângă el.
L-am pus pe cel mai bun suport de brad, am tăiat un pic din vârf și am purces la decorarea lui. Am mai avut o problemă la partea de luminițe. Știți că vă povesteam anii trecuți că am cumpărat o instalație de brad cu memorie, care să pornească mereu pe secvența de culori care se schimbă blând și nu pe modul epilepsie. Eh… nu a fost îndeajuns de lungă pentru acest brad. Apoi m-am uitat spatele cutiei și am observat că scrisesem eu chiar anul trecut cu markerul pe ea: “Nu îndeajuns de lungă pentru un brad peste 1.8 metri”. Oh well… Am mai pus o instalație.
În final bradul arată cam așa:
Cred că este cel mai bogat brad pe care l-am avut vreodată. Iar de mirosit miroase în casă direct ca în pădurea de brazi. Ce să mai, la cât de mare este, miroase și la vecinii de pe scara cealaltă a brad. Consider că a meritat efortul.
Problema este că după ce trece Crăciunul va trebui să-l și cobor 3 etaje….
Hai sa te invete un om batran cum scapi de el, ca am trecut prin asta de multe ori.
Iei o foarfeca de gradinarit (merge si cu foarfeca pentru tabla) si ii tai toate crengile. Apoi maruntesti crengile, le tai asa, la 10-15 cm.Pui frumos intr-un sac si ai scapat de jumatate din problema.
Tulpina o poti taia cu fierastraul in bucati mai mici, usor de carat.
Pentru mai multe sfaturi, contactati-ma.
Am mai făcut așa. Am chiar și clește mare de crengi. Problema este că de când cu cel mic, versiunea oficială este că bradul se duce în pădure alături de prietenii lui 🙂 Probabil că anul acesta va pleca un pic Alice cu el de acasă înainte să dispară bradul, că altfel n-am cum.
Eu am vrut sa-i zic ca asa il puteasi duce in casa… tip ikea.
Il vad in stare sa asambleze bradul 😀
😀