L-am văzut din ipostaza unui fan Matrix. Mi-a plăcut filmul, dar nu-l văd ca pe un Matrix 4 ci mai degrabă ca pe un omagiu adus primelor trei filme.
Fiecare scenă din film pare de fapt un spinoff al unei alte scene din primele 3 filme. A fost încântător şi în acelaşi timp uşor dubios să am flashback-uri la fiecare scenă şi să mi le aduc aminte la virgulă pe cele din filmele vechi, cu tot cu numele vechilor personaje şi cu replici.
De la Matrix Resurrections au lipsit x lucruri pentru a-l face un film demn de franciza Matrix:
În primul rând bătăile au fost foarte prost regizate. Sau nu neapărat prost regizate în Matrix 4, ci foarte bine regizate în Matrix 1-3. În Matrix 4 n-a mai fost acelaşi coregraf şi s-a văzut.
În al doilea rând, nu a avut intrigă deloc. Nu a avut momente cheie, nu a avut răsturnări de situaţie. Toată lumea ştia ce o să se întâmple de la început până la final. Nu ne-a surprins nimic. Plus că s-au ales rezolvări foarte simple pentru toate scenele. Scoate Neo scutul lui Captain America şi s-a rezolvat situaţia.
Ok, n-ai plot, dar în Matrix 1-3 au fost foarte multe probleme filozofice exemplificate. Dă-ne măcar asta, domnu’ doamna regizor!
Nu a avut nimic nou din punct de vedere tehnic. Matrix a fost filmul care a inventat bullet time. Nu doar că Matrix 4 n-a venit cu ceva nou, dar mi se pare că nici bullet time-ul nu a fost pus în evidenţă #cumsecuvine în Matrix 4.
Nu în ultimul timp, filmul nu a avut muzică. Soundtrack-ul de la Matrix 1-3 a fost o capodoperă. Rammstein, Rage Against The Machine, Rob Zombie, Deftones, Linkin Park, Marilyn Manson, P.O.D. Nu poţi să vii la Matrix 4 doar cu un cover după RATM la final. Pare că nici măcar nu s-au străduit.
Also nu mă pot obişnui deloc cu Keanu cu păr lung şi barbă.
În concluzie, da, chiar şi în ciuda celor de mai sus, nu-mi pare rău că m-am uitat la film. A avut actori buni (Morhpeus-ul nou şi-a făcut treaba, Agent Smith-ul nu), supradoză de efecte speciale şi multe throwback-uri. Dar mai degrabă m-a făcut să vreau din nou să văd vechile filme.
