Fotbalul s-a schimbat destul de mult recent. Parcă la fiecare turneu final se mai găsește ceva de “tehnologizat”.
De la arbitri care pot vorbi între ei prin cască, la spray-uri pentru a marca distanța zidului de le lovituri libere și mai nou la VAR, proiecții 3D pentru offside și la senzori în minge care detectează dacă mingea a fost atinsă cu mâna.
Și să nu mai vorbim de echipament. De exemplu ghetele de fotbal sunt acum foarte complexe și construite aproape pentru fiecare jucător în parte. Puteți citi mai multe în articolul meu de aici. La fel și mingea este regândită la fiecare turneu final și ulterior design-ul mingii își pune amprenta asupra meciurilor.
Pentru un sport vechi de peste 100 de ani, este destul de dinamic și se schimbă destul de des câte ceva.
Cea mai mare schimbare mi se pare introducerea VAR-ului. Au fost partide întregi decise de VAR. Un exemplu recent este chiar meciul Belgia – Slovacia, cu 2 goluri ale belgienilor anulate.
Sunt mulți care spun că aceste invenții fac “magia” jocului să dispară.
Eu sunt de-a dreptul încântat de VAR. Mi se pare că așa se rezolvă multe dispute și se elimină aproape complet greșelile de arbitraj. Cumva mi se pare că se și diminuează din “puterea” arbitrilor, ceea ce este excelent atunci când arbitrul nu are intenții tocmai bune (vezi turneul din Coreea și Japonia).
Din partea mea, să pună și detectoare de minciuni, ca să se prindă dacă jucătorul simulează.
Parcă am trăit într-o peșteră. Aveam impresia că FITS este doar un festival ce presupune teatru exclusiv indoor. Cumva mi-a ieșit de pe radar din cauza asta, că nu credeam că este compatibil cu un copil mic de 3 ani.
Apoi am aflat că sunt o mulțime de spectacole în aer liber și că este foarte child friendly. Este un festival al artelor de o diversitate fantastică. Vor fi instalații, fanfare, spectacole de lumini, teatru, circ, expoziții, fado, muzică gospel, de toate.
Drept urmare Alice a fost foarte încântată de această idee. Ajungem vineri, pe 21 și stăm până pe 25 iunie. Festivalul mai continuă până pe 30 iunie, dar eu vreau să prindem meciul 3 al României acasă 🙂
Aici este programulfrumos organizat pe categorii de spectacole și pe indoor/outdoor iar aici este blogul festivalului. Printre personalitățile care vor vizita anul acesta se numără John Malkovich și Tim Robbins.
Dacă aveți drum prin zonă, opriți-vă și la FITS. Dacă nu, să știți că spectacolele se pot vedea și online, prețul unui bilet este de 30 lei. Detalii aici.
În concluzie, ne vedem în Sibiu.
P.S: Dacă aveți recomandări pentru localuri cu mâncare bună și cu servire rapidă, m-ar ajuta, că ultima dată am fost în 2020 în Sibiu.
În primul rând, am pus mâna pe Oppo Reno12 Pro. Este un smartphone care mi-a lăsat o impresie plăcută. Este bine construit la prima vedere și are un spate absolut senzațional. Cel de mai jos este modelul cu “Astro Silver” pe spate.
Din punct de vedere al specificațiilor, este un upper mid-range destul de bine dotat:
În al doilea rând, Oppo a anunțat că va pune AI pe toată linia de produse. Ce-i interesant la ei este că deși colaborează cu Google, nu se bazează exclusiv pe AI-ul Google, ci și-au dezvoltat și ei propriile funcții.
Declarativ, au o tonă de funcții cu AI, inclusiv pentru productivitate, funcții de genul celor care sumarizează articole de pe web, writing assistant sau “AI record summary”, care ia o înregistrare audio și o transformă într-o minută.
În practică eu am văzut vreo două demonstrate. Primul este AI Eraser-ul lor, care funcționează destul de bine.
A doua funcție este o chestie în stilul pe care l-am văzut și la Canva. Adaugi o fotografie și telefonul ți-o convertește conform unui șablon.
În rest, algoritmi pentru detectarea de scenarii și algoritmi pentru recunoașterea scenariilor.
Ce să zic, mi-a plăcut ce am văzut. Rămâne de văzut cât de bine vor fi “traduse” funcțiile de AI pentru productivitate în limba română și prețul la care va veni smartphone-ul pe piață.
M-am uitat ieri integral (mă rog, aproape integral, mulțumesc, Voyo!) la meciul României cu Ucraina.
Înainte de partidă eram sceptic cu privire la un rezultat bun, pronosticul meu fiind un 2-1 pentru Ucraina. Au echipă mai valoroasă (400 milioane euro vs nici măcar 100 a noastră), au jucători la Real Madrid, Chelsea și Arsenal în timp ce noi avem la Tottenham, Parma și FCSB. Și în clasamentul FIFA sunt cotați mult mai sus decât România, iar acum veneau dintr-o campanie de calificări în care au făcut egal cu Germania și Italia și au bătut Polonia cu 2-1. Din punct de vedere teoretic, ei aveau prima șansă.
Pe teren însă s-a văzut ceva complet diferit. Ucrainenii au fost periculoși în prima repriză timp de vreo 20 de minute, însă fiecare atac al lor a venit la pachet cu un contra-atac foarte tăios al românilor. Mi s-a părut că românii ajungeau extrem de repede la poarta lor, iar aici au avut un merit important Burcă și Man.
Cam asta pare să fi fost strategia în general. Contra-atacuri rapide pe partea lui Mann. Însă pe lângă aceste contra-atacuri mi se pare că românilor nu le-a fost frică să pună mingea jos și să construiască cu calm. Nu au fost situații în care să pleznească mingea de frică doar s-o arunce cât mai departe. S-au găsit destul de bine pe teren, cam în majoritatea timpului. Ba chiar pe la final, când aveam deja 3-0, au fost și câteva devieri de finețe care și-au găsit destinatarul.
Toate cele trei goluri au fost meritate. Primul a fost pe fondul unei semi-bâlbe a defensivei ucrainenilor, dar nu ceva major care nu ar fi putut fi reparat.
A fost un meci frumos, în care ambele echipe au jucat frumos. Cel mai frumos meci al grupei chiar. Fără mârlănii, fără trageri de timp (prea mari), fără faulturi urâte, fără capete spate. Cu siguranță a fost un meci mai bun decât meciurile Belgiei sau Franței. Felicitări și ucrainenilor că au dat dovadă de fair play!
Tradițional, România nu prea a făcut performanță vreodată la EURO. Victoria de ieri este doar a doua victorie din istoria participărilor noastre la EURO, după un 3-2 cu Anglia.
Ce vreau să spun este că de data aceasta chiar este un rezultat istoric care merită sărbătorit. Practic au reușit la EURO o performanță mai bună decât cea a Generației de Aur. Echipa care a intrat pe teren merită aplauzele noastre, la fel și antrenorul, la fel și suporterii care au fost pe Allianz Arena.
Asta nu garantează că vom spulbera adversarii în celelalte meciuri sau că vom ieși din grupe. D-asta zic că ar trebui să ne bucurăm acum cât de mult putem. Eu am pus aseară tricoul galben și am ieșit în centrul vechi la o bere cu băieții. A fost un sentiment frumos, să mai văd din când în când oameni îmbrăcați în tricoul Naționalei. Mi-ar plăcea să am mai des astfel de ocazii.
Motive de tristețe sunt multe, hai să ne bucurăm cât de mult putem de puținele motive de bucurie.
Laptopul de acum are vreo 4 ani. Și pentru că sunt indecis dacă să-l schimb sau nu (la toamnă), am zis ca măcar să-i mai fac un upgrade la SSD (aveam unul de 500 GB).
Noul SSD este un Kingston Fury Renegade 2 TB. Este pe PCIe 4.0 cu controller 4×4 NVMe și atinge viteze de până la 7300 MB/s citire și 7000 MB/s scriere. Vitezele acestea fiind testate de utilizatori, nu chestii teoretice de neatins.
Eu l-am vrut pentru că montându-l într-un laptop (slim, de gaming), aveam nevoie de un SSD cu un heatsink bun, ca să nu se prăjească.
Este un pic overkill pentru laptopul meu, dar este futureproof. În caz că fac upgrade la laptop și nu trec pe Macbook, o să păstrez SSD-ul.
BTW, dacă-mi place ceva la SSD-uri, pe lângă faptul că nu au părți în mișcare și deci sunt mai fiabile decât HDD-urile, îmi place și acest form factor minuscul. Înainte era mai greu să scoți un HDD de 3.5 inch din PC și să îl pui într-un laptop. Acum poți să pui SSD-ul din laptop pe desktop și invers. Sau chiar în PS5 la o adică. Omenirea a avansat!
Spuneam în primul paragraf că-s indecis dacă să fac upgrade sau nu. Teoretic laptopul merge bine, practic, dacă-l mai las un pic trece de acel prag psihologic peste care nu-l mai cumpără nimeni.
Așa că nu știu dacă la toamnă, de Black Friday, să fac switch-ul către un MacBook sau să aștept și anul viitor să apară laptopurile cu procesoare cu NPU dedicat pentru AI. Și poate să apară și aplicațiile de Windows care să folosească NPU-urile de pe procesoarele noi.
Mai spun si eu ceva și cu asta închei subiectul. Am fost joi la a doua seară de Coldplay și inevitabil s-a produs și momentul “manele”.
Doar că de data aceasta a fost altfel. Chris Martin și-a dat seama că a greșit în prima seară și a încercat să dreagă busuiocul. Da, “greșit” este cuvântul corect. În primul rând și-a recunoscut greșeala printr-un speech destul de lung pe la mijlocul show-ului.
A zis ceva de genul că au cântat și seara trecută în România și că… “Of course, some interesting things happened…” , iar apoi a zis că va iubi publicul din România și că va reveni aici indiferent ce va face publicul (sigur). În cele din urmă a rugat publicul să mai huiduie o dată, mai cu putere. Și cam acesta a fost primul moment pregătitor.
În acest moment nu a pomenit nimic despre faptul că va urma încă un moment cu Babasha. Ca să fiu sincer, eu credeam că am scăpat…
Puteți vedea speech-ul și pe video, până la minutul 2:
Doar că după vreo alte 5-7 piese, când au ajuns pe scena mai mică din mijlocul mulțimii, Chris a spus ceva de genul: “Guys, we’re still going to play one “manele” song. If you hate that music, if you hate those people, that’s up to you. We love that music and we love those people”… și i-a invitat pe cei care nu agreează momentul să folosească cele 3-4 minute pentru a merge la baie sau pentru a verifica telefoanele.
Apoi inevitabil, a urcat Babasha pe scenă, care n-a fost huiduit. Parcă nici n-a mai miorlăit ca în prima seară. Poate și datorită implicării lui Chris, momentul a părut mai apropiat de ceea ce se poate numi muzică.
N-aș zice nici că a fost primit cu entuziasm, așa cum declarau unii. M-am uitat la oamenii din jurul meu și reacția generală din punctul meu de vedere a fost “straightface”. Apoi după câteva acorduri și după ce a intervenit și Chris cu chitara, oamenii au început să aplaude. Mi s-a părut un aplaudat de complezență ca să fiu sincer.
În concluzie, oamenii nu au mai huiduit, dar singurul merit a fost al lui Chris Martin, care în opinia mea și-a recunoscut greșeala și s-a chinuit să pregătească publicul cât mai bine posibil. Ca un părinte care anunță copilul că “știu că nu îți place, dar trebuie să facem asta…”. Vorba altcuiva, s-a dat Chris Martin peste cap de parcă zici că cei de la Coldplay cântau în deschiderea lui Babasha.
Nu, faptul că oamenii au huiduit în prima seară nu înseamnă că sunt rasiști. Este o exagerare care convine de minune maneliștilor. Așa cum nici faptul că oamenii au bătut din palme în seara a doua nu înseamnă că au fost convertiți la manele și apoi s-au dus acasă să dea drumul la Salam.
Mie nu mi-a plăcut. A fost o pată pe prestația de altfel imaculată a formației. N-ai cum să-mi cânți atât de frumos “People Of The Pride” și apoi să-mi pui o behăială d-asta manelistică. N-ai cum să pui “Hymn for the Weekend” și “Păi naa” pe aceeași scenă sau în aceeași propoziție. Nimic din mesajul transmis de muzica celor de la Coldplay nu se potrivește cu “valorile” transmise de manele.
Și cel mai mult mă deranjează generalizarea asta cu “hai nu mai fiți ipocriți că toți ascultați manelele la petreceri” sau “la nunți și la botezuri ce faceți când se pun manele?”. Nu, fraților, nu ascult manele. Nu am ascultat niciodată din proprie inițiativă. Nu am dansat niciodată pe manele. Am fost la un milion de petreceri (da, și nunți și botezuri) la care nu s-au pus manele și surprinzător toată lumea s-a distrat. N-am nimic cu cine le ascultă, n-am nimic cu cine le cântă. Numai nu te băga cu bocancii peste gusturile mele, să-mi spui tu mie ce crezi tu că cred eu, că devin agresiv.
Altfel, frumos la Coldplay. Brățări colorate și sincronizate, confetti, baloane, sfere, proiecții de lasere și artificii. Tot tacâmul. Mă bucur că am mers, dar data viitoare mă voi gândi de două ori dacă merg la un concert de-al lor. Sau poate mă duc în altă țară.
