Mai spun si eu ceva și cu asta închei subiectul. Am fost joi la a doua seară de Coldplay și inevitabil s-a produs și momentul “manele”.
Doar că de data aceasta a fost altfel. Chris Martin și-a dat seama că a greșit în prima seară și a încercat să dreagă busuiocul. Da, “greșit” este cuvântul corect. În primul rând și-a recunoscut greșeala printr-un speech destul de lung pe la mijlocul show-ului.
A zis ceva de genul că au cântat și seara trecută în România și că… “Of course, some interesting things happened…” , iar apoi a zis că va iubi publicul din România și că va reveni aici indiferent ce va face publicul (sigur). În cele din urmă a rugat publicul să mai huiduie o dată, mai cu putere. Și cam acesta a fost primul moment pregătitor.
În acest moment nu a pomenit nimic despre faptul că va urma încă un moment cu Babasha. Ca să fiu sincer, eu credeam că am scăpat…
Puteți vedea speech-ul și pe video, până la minutul 2:
Doar că după vreo alte 5-7 piese, când au ajuns pe scena mai mică din mijlocul mulțimii, Chris a spus ceva de genul: “Guys, we’re still going to play one “manele” song. If you hate that music, if you hate those people, that’s up to you. We love that music and we love those people”… și i-a invitat pe cei care nu agreează momentul să folosească cele 3-4 minute pentru a merge la baie sau pentru a verifica telefoanele.
Apoi inevitabil, a urcat Babasha pe scenă, care n-a fost huiduit. Parcă nici n-a mai miorlăit ca în prima seară. Poate și datorită implicării lui Chris, momentul a părut mai apropiat de ceea ce se poate numi muzică.
N-aș zice nici că a fost primit cu entuziasm, așa cum declarau unii. M-am uitat la oamenii din jurul meu și reacția generală din punctul meu de vedere a fost “straightface”. Apoi după câteva acorduri și după ce a intervenit și Chris cu chitara, oamenii au început să aplaude. Mi s-a părut un aplaudat de complezență ca să fiu sincer.
În concluzie, oamenii nu au mai huiduit, dar singurul merit a fost al lui Chris Martin, care în opinia mea și-a recunoscut greșeala și s-a chinuit să pregătească publicul cât mai bine posibil. Ca un părinte care anunță copilul că “știu că nu îți place, dar trebuie să facem asta…”. Vorba altcuiva, s-a dat Chris Martin peste cap de parcă zici că cei de la Coldplay cântau în deschiderea lui Babasha.
Nu, faptul că oamenii au huiduit în prima seară nu înseamnă că sunt rasiști. Este o exagerare care convine de minune maneliștilor. Așa cum nici faptul că oamenii au bătut din palme în seara a doua nu înseamnă că au fost convertiți la manele și apoi s-au dus acasă să dea drumul la Salam.
Mie nu mi-a plăcut. A fost o pată pe prestația de altfel imaculată a formației. N-ai cum să-mi cânți atât de frumos “People Of The Pride” și apoi să-mi pui o behăială d-asta manelistică. N-ai cum să pui “Hymn for the Weekend” și “Păi naa” pe aceeași scenă sau în aceeași propoziție. Nimic din mesajul transmis de muzica celor de la Coldplay nu se potrivește cu “valorile” transmise de manele.
Și cel mai mult mă deranjează generalizarea asta cu “hai nu mai fiți ipocriți că toți ascultați manelele la petreceri” sau “la nunți și la botezuri ce faceți când se pun manele?”. Nu, fraților, nu ascult manele. Nu am ascultat niciodată din proprie inițiativă. Nu am dansat niciodată pe manele. Am fost la un milion de petreceri (da, și nunți și botezuri) la care nu s-au pus manele și surprinzător toată lumea s-a distrat. N-am nimic cu cine le ascultă, n-am nimic cu cine le cântă. Numai nu te băga cu bocancii peste gusturile mele, să-mi spui tu mie ce crezi tu că cred eu, că devin agresiv.
Altfel, frumos la Coldplay. Brățări colorate și sincronizate, confetti, baloane, sfere, proiecții de lasere și artificii. Tot tacâmul. Mă bucur că am mers, dar data viitoare mă voi gândi de două ori dacă merg la un concert de-al lor. Sau poate mă duc în altă țară.
