Eu sunt norocos și nu am probleme cu somnul. Mă așez în pat și între 5 și 10 minute deja sunt în vacanță în Mauritius. În ciuda faptului că de când mă știu am cam fost pasăre de noapte, n-am avut niciodată probleme. În facultate aveam nopți în care la 6 eram în club și la 8 la cursul de Fizică. Și în sesiuni eram genul care studia cu minuțiozitate 3 pagini o zi întreagă și apoi între 10 pm și 1-2 noaptea galopa prin vreo 20 de pagini pentru a ieși la normă.
Am lucrat și alternativ ture de zi și ture de noapte vreo 4 ani. Era un program destul de complicat. Lucram 3 zile de la 7 am la 7pm, apoi următoarele două zile de la 7pm la 7am, apoi 5 zile libere. Imaginați-vă că aceste switch-uri permanente te cam dau peste cap. Toți îmi spuneau în primele luni că: “Hehe, zici tu acum că-ți place, dar stai să vezi peste vreo 2-3 ani”. Aparent după 3 ani încă eram foarte ok cu acest program raportat la majoritatea colegilor. N-am adormit niciodată la muncă, nici măcar pe turele de noapte care uneori erau monotone de la început la sfârșit. În schimb când mă duceam acasă, rupeam patul de la 8 am până pe la 2-3 pm. Putea să fie și WW2 afară, eu dormeam. Alți colegi aveau probleme destul de grave. La serviciu le era greu să stea treji, iar acasă nu puteau dormi. Erau într-o stare continuă de somnolență.
Eu credeam că eram bine, deși aceste ture de noapte aveau însă mai multe implicații. Dar despre asta în episodul următor.
Recent, odată cu apariția copilului, am trecut la un program mult mai strict de somn, cum spuneam aici, și am descoperit că este mai avantajos. Mă culc între 11:30 și 12:30 și mă trezesc între 7 și 8. Este de ajuns pentru mine și dacă respect această formulă sunt foarte productiv a doua zi. Dacă trag de mine și mă culc după 12:30, a doua zi poate fi pierdută în întregime. Amân să fac orice task mai complicat sau mai minuțios, îmi ia de 2-3 ori mai mult să fac lucrurile pe care în mod normal le fac ușor, pierd din vedere multe lucruri șamd.
Totuși, “cantitatea” de somn nu este aceeași pentru fiecare individ. Unii au nevoie de mai puțin somn, alții de mai mult, iar recent am auzit de un experiment extrem de simplu prin care poți determina (dacă nu ai făcut-o deja) cât de mult somn ai nevoie ca individ.
Totul pornește de la întrebarea: “Tu când te-ai trezit ultima dată fără alarmă?”. Întrebare la care eu n-am știut să răspund, pentru că mereu se trezește Alice înaintea mea și apoi mă trezește și pe mine foarte soft (inclusiv în week-end-uri și vacanțe). E ca un fel de alarmă, dar mult mai simpatică. În fine, de aici este punctul de pornire.
Experimentul presupune să te culci în fiecare seară la aceeași oră și să notezi la ce oră te trezești a doua zi dacă nu pui nicio alarmă. Apoi faci asta de vreo 20 de ori, iei numărul de ore, îl aduni, împarți totul la 20 și afli cât trebuie să dormi în medie pentru a fi odihnit. Bineînțeles, veți spune că nimeni nu are luxul de a se trezi două-trei săptămâni fără alarmă. Bănuiesc însă că acest experiment se poate aplica restrâns și la 2-3 week-end-uri.
Știam că fiecare individ are nevoie de un număr diferit de ore de somn și eram și eu curios de cât somn mi-ar trebui. În anii trecuți (până la copil) am încercat să aflu numărul de ore, dar pornind de la monitorizarea somnului cu un activity tracker sau cu un smart watch.
Această metodă însă mi s-a părut pe atât de simplă, pe atât de eficientă.
Deci, voi știți când v-ați trezit ultima dată fără alarmă?
P.S: How2Adult face parte din seria de articole despre care vă spuneam la începutul anului că vreau s-o încep. Vor fi în principiu articole cu descoperiri de-ale mele sau cu sfaturi despre sănătate, psihologie, productivitate și viață. Toate constatate, aplicate sau testate pe mine.
Urmărește Revoblog.ro și pe Google News
Share pe Facebook
