Apropo de articolul despre filme, mi-am dat seama însă că PlayStation-ul are un mare avantaj prin comparație cu filmele și că d-asta îl și folosim mai des decât ne-am fi imaginat.
Sunt foarte dese momentele în care terminăm amândoi treaba pe la 21.30-22 și suntem aproape extenuați. Dacă ne-am apuca de un film, eu probabil aș adormi după generic.
Dar un joc este mult mai antrenant. Și poți petrece timp jucându-te în funcție de cât timp ai disponibil sau îți dorești. N-ai decât jumătate de oră la dispoziție? Găsești ceva de făcut și în acest interval.
În loc să ne ducem amândoi la somn fără să fi petrecut un pic de quality time împreună, mai petrecem o oră, o oră jumate împreună. Mai jucăm ceva, mai facem o glumă, mai ne povestim unul altuia ceva ce ne-am adus aminte din timpul zilei.
Bine, eu am noroc că Alice este destul de încântată și ea de gaming și că-i place să stea alături de mine și să îmi mai zică din când în când: “ți s-a activat R1” și “schimbă arma” sau “scoate toporul”. A terminat și ea câteva Assassin’s Creed-uri, dar eu nu reușesc să stau lângă ea când se joacă 🙁
Dar uite așa am terminat pe nebănuite în vacanța de iarnă DLC-ul de la God Of War. Și dacă vor zeii, poate vom reuși să terminăm și Horizon Forbidden West.
Mă gândeam la aceste lucruri pentru că dacă m-ai fi pus să pariez, aș fi pariat că nu voi mai avea timp să mă joc pe PlayStation vreodată, mai ales de când cu cel mic. De-asta am și amânat mult până să cumpărăm PS5-ul.
Și culmea, mi-am adus aminte că și PS4 l-am cumpărat doar pe jumătate hotărât, atunci când a fost 500 lei de Black Friday. Nici atunci nu credeam că nu voi mai avea răbdarea necesară să stau în fața unui display să mă joc și că deja sunt bătrân pentru jocuri (avem 24 ani, lol).
Câteva de jocuri terminate mai târziu pe PlayStation, pare că m-am înșelat.
Seria Samsung Galaxy S24 tocmai s-a lansat. Eu am avut ocazia sa mă joc cu ele înainte de prezentarea oficială și iată ce vă pot spune despre noutăți și prețuri.
În primul rând vă pot spune că toate telefoanele din seria nouă au diverse funcții cu AI împărțite în două categorii: work și fun. Anumite funcții pot rula direct pe telefon însă altele au nevoie de conexiune la internet. Funcțiile “de fun”, adică cele legate de cameră și generative AI au nevoie de internet însă funcționează ok. Funcțiile legate de productivitate nu sunt însă toate disponibile în limba română. Vă explic imediat la ce mă refer. Mai întâi să ne uităm pe specificații:
Specificații Galaxy S24
Display 6.2″ FHD+ Dynamic AMOLED 2X cu refresh rate variabil (1~120 Hz) și maxim 2.600 niți, Gorilla Glass Victus 3;
Chipset Exynos, 8 GB RAM, 128/256/512 GB stocare;
Cameră principală de 50 MP (OIS f/1.8) + cameră zoom 3X de 10 MP (f/2.4) + cameră ultra-wide de 12 MP (f/2.2), filmare 8K, cameră de selfie de 12 MP cu f/2.2;
S24 a primit în plus față de S23 un display cu 0.1″ mai mare, dar care are refresh rate variabil acum și are luminozitate maximă de 2.600 niți. De asemenea, are 100 mAh în plus la baterie față de S23. Doar că acum nu va mai avea Snapdragon ci Exynos.
Tot la capitolul noutăți, Samsung spune că S24 are carcasa din “Armor Aluminium 2.0”, care ar trebui să fie o îmbunătățire față de modelul de anul trecut.
Specificații Galaxy S24 Plus
Display 6.7″ QHD+ Dynamic AMOLED 2X cu refresh rate variabil (1~120 Hz) și maxim 2.600 niți, Gorilla Glass Victus 3;
Chipset Exynos, 12 GB RAM, 256/512 GB stocare;
Cameră principală de 50 MP (OIS f/1.8) + cameră zoom 3X de 10 MP (f/2.4) + cameră ultra-wide de 12 MP (f/2.2), filmare 8K, cameră de selfie de 12 MP cu f/2.2;
La fel și aici, are un display cu 0.1″ mai mare decât S23+, cu refresh rate variabil și mai luminos și QHD+ spre deosebire de FHD+ de la S24. Tot spre deosebire de S24 simplu, S24+ nu vine decât cu 12 GB RAM și cu minim 256 GB pentru stocare.
Mi se pare că în acest an este o diferențiere mai clară între S24 și S24+. Greu de spus însă ce vor prefera clienții. Un S23 cu Snapdragon și preț bun sau un S24 cu Exynos și cu baterie și display mai bune?
Specificații Galaxy S24 Ultra
Două aspecte sunt schimbate major aici. Display-ul, deși a rămas la fel ca dimensiune, este și el mai luminos (2.600 niți) și acum este plat, nu curbat ca la S23 Ultra. Are și tratament cu Gorilla Glass Armor, care ar trebui să fie mai puternic și mai important de atât, să elimine din reflexiile de pe display (cu până la 75% spun ei).
Cum spuneam și în video, prefer varianta plată, pentru că singurele “probleme” pe care le am cu S23 Ultra meu sunt atunci când trebuie să dau skip la un video. De cele mai multe ori seek bar-ul este chiar pe muchia display-ului, la îmbinarea cu husa, și nu reușesc să apăs din prima pe el.
S24 Ultra are acum cadru de titan și eram entuziasmat sperând să fie mai ușor. În realitate este la fel de greu ca S23 Ultra, deci nu aș considera acest lucru un avantaj.
Display 6.8″ QHD+ Dynamic AMOLED 2X cu refresh rate variabil (1~120 Hz) și maxim 2.600 niți, Gorilla Glass Armor;
Chipset Snapdragon 8 Gen3, 12 GB RAM, cu 256/512 GB și 1 TB de stocare;
Cameră principală de 200 MP, (f.1/7, OIS), cameră zoom 5x de 50 MP (OIS f/3.4) + cameră zoom 3X de 10 MP (f/2.4) + cameră ultra-wide de 12 MP (f/2.2), filmare 8K, cameră de selfie de 12 MP cu f/2.2;
În privința sistemului de camere, modificarea este la cea de zoom 10x, care a fost înlocuită acum cu zoom 5x. Diferența este însă că cea 10x de dinainte avea senzor de 10 MP pe când cea de acum are 50 MP. Teoretic ar trebui să iasă pozele mai bune atât la 5X cât și la 10X, pentru că se va face un crop dintr-un senzor mult mai mare. Rămâne însă de testat.
Ce funcții cu AI are seria S24?
După cum spuneam, toate telefoanele din serie au aceleași funcții AI.
În Galeria Foto sunt două sau trei chestii care mi-au plăcut.
Una dintre ele se aplică atunci când faci o poză prost încadrată și vrei să o îndrepți. Dacă tragi destul de mult pentru a îndrepta poza, la un moment dat vor rămâne colțurile pozei fără informație. Așa că telefonul folosește Generative AI pentru a umple acele colțuri cu informații contextuale (mai mult parchet, o vază, un tablou)
La fel de bine, dacă ai o poză cu o persoana sau un obiect, poți decupa persoana, o poți muta în altă zonă a pozei, o poți chiar mări sau micșora, iar apoi aplicația de galerie umple golul de unde ai ridicat persoana.
Dacă filmezi un video și îi dai play în galerie, când ții apăsat pe mijlocul ecranului, video încetinește cu slow motion. Această funcție poate fi utilă să îi arăți un prieten o filmare cu tine cum faci un trick cu bicicleta sau de ce nu… un faceplant. Funcția mi se pare însă cvasi-inutilă pentru că nu poți salva clipul rezultat cu slow-motion pentru a-l share-ui mai departe. Nu-l poți vedea cu slow-motion decât atunci când ții butonul pe mijlocul ecranului.
Circle Search – este o funcție integrată în telefon, care atunci când ții apăsat pe butonul central de meniu îți face un freeze la display, iar apoi tu poți încercui un anumit obiect de pe display pentru a afla mai multe informații. De exemplu poate vrei să afli ce model de geantă sau mașină este într-o poză sau într-un clip pe YouTube. Funcția nu este nouă însă, era și în Google Assistant sau în Google Lens, însă aici pare mai adânc integrată în sistemul de operare. Eu am testat-o ca să încercuiesc bordul unei mașini dintr-un clip de pe YouTube și mi-a arătat modelul mașinii. Deși nu știu dacă s-a luat după ce a văzut în poză sau s-a prins că acel clip conținea cuvintele: “BMW i7”.
Funcții de productivitate:
Traducere live în convorbiri – În caz că te sună cineva care vorbește în altă limbă, pur și simplu telefonul îți traduce automat în limba ta. Nu era încă disponibilă în limba română, însă toți reprezentanții Samsung au spus că se lucrează din greu la traducerea ei și că în câteva luni va fi disponibilă și la noi. Mi se pare cea mai interesantă funcție.
AI în tastatură – După ce scrii un text (un SMS, un mesaj pe WhatsApp), poți alege ca acel text să-l traduci în altă limbă și poți alege inclusiv tonul vorbirii.
Interpretor – Ecranul telefonului se împarte în două și poți alege două limbi în/din care să facă traducerea. La un capăt al telefonului interlocutorul tău vorbește în chineză, iar la celălalt îi răspunzi tu în germană. Iar telefonul sintetizează automat traducerea.
Samsung Notes – Aplicația poate sumariza acum diverse documente pe care le introduci în ea. Funcționează și în română.
Recorder – Poate face o minută a convorbirii, detectând cei doi vorbitori
Samsung Internet – Face rezumate pentru pagini web. Nu sunt foarte sigur, dar parcă funcționa și în română.
Concluzie
Mi se pare că partea de hardware din noile telefoane reprezintă doar 50% din povestea de anul acesta. Mă bucur că S24 și S24+ au primit baterii și display-uri mai bune. Mă bucur că S24 Ultra are display plat și sunt tare curios de cum va elimina Gorilla Glass Armor reflexiile. Cred că și camera este un pas în plus.
Restul de 50% o reprezintă integrarea AI-ul, iar Samsung are meritul că este primul producător care pune AI pe telefoane la scară largă. Este însă prematur de spus de spus cât de utile vor fi și care vor merge și în limba română. Trebuie testate pe îndelete și în scenarii diferite. O oră, cât am petrecut eu alături de S24, este insuficient pentru a da un verdict. Ce pot să spun însă este că eu sunt relativ mulțumit de ce am văzut. Plecasem cu așteptări mai scăzute, mă așteptam la implementări mai greu de folosit, însă Samsung le-a pus totuși destul de la-ndemână în interfața telefonului. Totuși, mi se pare că Samsung este foarte precaut cu aceste integrări, mi-ar fi plăcut mai mult curaj (și mai multe funcții). De exemplu o aplicație care să genereze imagini, poate una pentru video. Sunt chestii utile, pe care alte aplicații 3rd party le fac deja. Mi se pare că nu au arătat nimic care să schimbe regulile jocului.
Sunt de ajuns îmbunătățirile pentru a justifica update-ul? Eu aș zice că dacă ai deja ceva din gama S23, greu de justificat banii în plus. Un upgrade de la orice sub S23 ar trebui să fie însă mai digerabil, dar mai vorbim după ce Samsung va avea toate funcțiile disponibile și în română.
Mă uit de câteva zile de cum fierbe tensiunea în rândurile transportatorilor și fermierilor. Și îi apreciez în primul rând pentru dorința de a protesta, indiferent de ce părere au plantele de la Guvern despre autorizația protestului.
În același timp observ cum George Simion este neobosit în dorința lui de a deturna aceste proteste. Mai întâi l-au huiduit fermierii care încercau să intre în București. Acum tocmai ce l-au alungat de la Constanța.
Tot respectul pentru transportatori și fermieri. Ori sunt mai inteligenți, ori sunt mai disperați decât ceilalți, ori și una și alta. Cert este că sunt printre puținii protestatari care nu se lasă strânși cu ușa și care nu s-au lăsat deturnați de rusu’ de serviciu.
Mie strategia lui Simion mi se pare ultra-evidentă de când a început să câștige popularitate. Bănuiesc că omul are o agendă plină cu posibile proteste. De la ora 14 protestul profesorilor, de la ora 16 protest pentru că nu se angajează personal medical, de la ora 18 protest împotriva 5G șamd. Îmi imaginez că atunci când se confirmă ceva primește un telefon și apoi pleacă de în fugă ca un doctor care se grăbește la o urgență, scopul lui însă fiind de fapt cel de a-și clădi popularitatea pe seama acestor nemulțumiri.
Chiar sunt curios dacă oamenii care l-au huiduit acum i-au ghicit strategia atât de evidentă sau dacă pur și simplu cei care l-au huiduit au devenit atât de scârbiți de clasa politică încât nu văd altceva decât un om în costum, la fel ca toți ceilalți de unde vine.
În fine. Acum suntem la nivelul la care se încearcă deturnarea protestelor. Că protestatarii sunt oameni răi, că se blochează orașul, că de fapt ne impune UE să ne dăm foc la valiză, că acciza pe carburant e trecută în PNNR și alte fabulații din acestea.
Sunt curios cât mai durează până când protestul va fi înăbușit pe cale politică și/sau media și va fi și acest proces trecut la categoria pierderi pentru populație.
Posibil parteneriat între realme și Rolex. Și telefonul și ceasul mi se par la fel de urâte. Sunt șocat însă de parteneriat, care se potrivește ca o nucă în perete.
Știți că vă întrebam cum procedați cu bradul? Ei bine, am decis să-l duc pe scări. Nu l-am înfoliat, pentru că eu sper ca brazii colectați să fie transformați în compost și n-am vrut să poluez înfășurându-l în plastic.
Probabil că l-am dus într-o poziție nefirească din dorința de a nu atinge cu crengile balustrada scărilor, pentru că atunci când m-am întors în casă aveam așa un hint că ar trebui să mă abțin din făcut efort pentru restul serii. Nu sunt străin de dureri de spate. Când fac vreo mișcare interzisă de obicei am așa o senzație așa ciudată în zona lombară care de regulă înseamnă: “potolește-te dacă nu vrei să plângi a doua zi.”
În fine. Mi-am continuat viața fericit. Am gătit niște carbonara, am băut un vin, apoi m-am uitat cu Alice la Extraction pe Netflix (cam meh filmul).
După film am decis să mergem la culcare și m-am dus la baie să mă spăl pe dinți. Eh, când m-am aplecat deasupra chiuvetei m-a tăiat așa o durere și m-am ridicat repede, ca și cum m-ar fi curentat. M-am spălat pe dinți, am ieșit din baie și până să ajung în dormitor (adică în cei 3 pași pe care i-am făcut), deja începea să mă doară spatele în mers. Am zis: “lasă că o rezolv repede, mă așez repede în pat.”. Nici gând. Mă durea și în poziția de șezut. Am zis să mă întind pe o parte. Durea și așa. Apoi pe burtă. Durea și așa. Cum s-ar zice … it was at this moment…
Am rugat-o pe Alice să toarne o găleată de Diclofenac pe mine și să-mi dea cu trafaletul pe spate, sperând totuși să-mi treacă până a doua zi. Bineînțeles că diclofenacul era expirat de 1 an, dar na, ne descurcăm cu ce avem.
Cam prin timpul nopții mi-am dat seama că nu o să treacă până a doua zi. Asta pentru că de fiecare dată când voiam să mă mișc mă trezeam din cauza durerii.
A doua zi dimineață m-am trezit și stând în pat am analizat situația. Vă spuneam că am mai avut dureri de spate, dar niciuna așa. “Trebuie să fie o poziție în care să nu doară”, îmi zic eu mie. Nope. Nu existau poziții în care să nu doară, ci doar poziții în care să nu doară așa tare.
M-am dat jos din pat rostogoliondu-mă și apoi m-am deplasat ca un robot până la baie. Mă durea spatele cam la fiecare pas. Mă uitam la periuța de dinți și nu îmi puteam imagina cum pot să mă aplec să mă spăl pe dinți. Nu m-am aplecat până la urmă.
Apoi am ieșit de la baie și m-am plimbat fără direcție prin casă pentru că îmi era frică să mă așez pe scaun. Durea când mergeam, dar măcar era o durere cunoscută. Nu voiam să aflu ce se întâmplă când mă așez pe scaun.
M-am așezat. Mi s-a părut că a durat o veșnicie până când fundul meu a atins șezutul scaunului iar la fiecare milimetru îmi ziceam în gând: “fuck fuck fuck fuck”. În fine, am mâncat ceva ținând farfuria imediat sub bărbie, că nu mă puteam apleca altfel după furculiță.
Apoi am luat un Nurofen și am rugat-o pe Alice să mai toarne o găleată din același Diclofenac expirat pe mine și să-mi pună niște benzi kinesiologice.
A mai trecut un pic, dar durea practic tot timpul, inclusiv când inspiram mai puternic sau când tușeam. Noroc că nu mi-a venit să strănut, că probabil leșinam.
Apoi pe parcursul zilei tot ce am făcut a fost să descopăr constant activități pe care nu pot să le fac sau care sunt dureroase. Mi-a luat vreo 15 minute să-mi pun șosetele.
De ce scriu toate astea? Pentru că nu există dovadă mai bună a zicalei: “nu știi ce ai până nu pierzi”. Când te lovește o astfel de durere îți dai seama din câte lucruri mici și banale pe care le iei ca atare este alcătuită o zi și începi să le apreciezi mai tare. Și știu că durerile de spate sunt nasoale încă din copilărie, că și tatăl meu are vreo două hernii de disc și întotdeauna m-a avertizat să am grijă cu spatele. Eu am considerat că am avut grijă, dar se pare că tot am pățit-o cumva.
Ați observat că în ultimul timp apar tot mai multe filme lungi? Cam odată cu apariția platformelor de streaming?
Poate vă întrebați care este legătura dintre platformele de streaming și lungimea filmelor. Răspunsul este simplu. Platformele de streaming măsoară cât de mult stă utilizatorul în aplicație drept indicator de performanță. Acesta este și motivul pentru care în ultimul timp se produc mai multe seriale decât filme bune.
Dacă utilizatorul stă mult —> înseamnă că platforma merge bine. Dacă filmul e lung —> utilizatorul stă mult în aplicație —> succes. Cel puțin aceasta-i teoria mea.
Doar că din punctul meu de vedere asta duce la filme anormal de lungi. Cred că dacă aș avea un leu de fiecare dată când mi-a zis Alice la finalul filmului că a fost “muuuult prea lung”, aș fi bogat. Și are dreptate. Este o diferență între a crea context pentru anumite acțiuni de pe parcursul filmului și a băga scene la întâmplare doar ca să dea bine în Excel. Unele filme încep cu acțiune ce nu are nicio continuitate pe parcursul filmului. Efectiv scene aruncate la întâmplare fără să fie explicate și fără să contribuie cu nimic la firul narativ. Dacă vă uitați la un film de la Marvel specific ca să vedeți ce scene au fost “utile” și care din ele nu au contribuit la firul narativ devine chiar frustrant.
Problema, cel puțin pentru noi, este că un film mai lung este un commitment mai mare. Și așa nu avem prea mult timp de pierdut, dar să pierdem timpul cu un film care se dovedește a fi prost este o daună și mai mare.
S-a făcut anul de când nu ne îndurăm să dăm play la Avatar: The Way Of Water. Pur și simplu n-avem niciodată timp. Ajungem în fața TV-ului pe la 21:30 și un film de 3 ore ar însemna să ne ridicăm de acolo pe la 00:30 și să ajungem în pat la ora 01:00. Inacceptabil pentru stilul nostru de viață de pensionari 😛
Culmea este însă că cred că pe parcursul anului am pierdut multe jumătăți de ore căutând filme scurte pentru ca în final tot 2h30 să ne ia să ne uităm la un film 🙂
A sosit acel moment al anului (nou) în care trebuie să desfacem* bradul.
*Bine, dacă întreabă cineva, bradul a obosit, așa că noi trebuie să-l îmbrățișăm, să-i mulțumim că a stat cu noi și să-l lăsăm să se întoarcă înapoi la casa lui.
Problema este că în fiecare an îl ținem multicel și atunci când ajungem să-l dăm afară cad ace și dacă strănuți pe lângă el. A doua problemă ar fi faptul că stăm la etajul 3.
În diferiți ani am încercat tehnici diferite. În câțiva ani am luat foarfeca pentru crengi de la părinții lui Alice și l-am arhivat în două sacoșe de rafie + un băț. Doar că durează extreeeem de mult.
În alt an l-am aruncat de la etaj, dar mi s-a părut riscant. Adică îl putem arunca pe balconul din față, dar acolo sunt diverși alți pomi în grădina de jos și există riscul să se agațe în vreunul din ei și să rămână suspendat. Plus că face zgomot și aș atrage astfel atenția tuturor celor din bloc. Ar mai fi varianta să-l aruncăm printr-un spațiu comun de pe casa scării, dar geamul de acolo este exact deasupra intrării din spatele blocului și mă tem să nu iasă cineva din bloc chiar atunci și să-i aranjez coafura cu un brad. Per total nu mă încântă această idee. Am făcut-o o dată, dar mi se pare riscantă și n-aș mai repeta-o.
Singura variantă rămasă este cea convențională. Adică să-l iau pe umăr ca la wrestling și să cobor 3 etaje cu el. Aici dezavantajul este că voi lăsa ace pe tot drumul meu ca în Hansel și Gretel, iar apoi va trebui să vin cu măturica și fărașul, să fac curat pe toată casa scării. Iar ușa din spatele blocului e îngustă rău. După ce îl înfig prin acea ușă, rămân cu juma’ de brad și un morman de ace pe jos.
