Serios, eu sunt uimit de modul în care s-au accelerat lucrurile pentru a pregăti prezența României ca gazdă la Campionatul European de fotbal din 2020. Pare singurul moment în care se fac oarecare progrese în privința infrastructurii. Și discuția e de genul:
Ne sancționează UE? Nu ne pasă!
Suntem ultimii la reciclat selectiv? Mai este timp!
Procedură de infringement? Nu contează!
Ne pleacă investitorii că n-avem autostrăzi? Să plece!
Chiar vorbeam săptămânile trecute cu cineva și mă întrebam ce s-o fi întâmplat cu echipa care făcea marketing pentru ROM Tricolor. Eu sunt #fandemic ROM și mi-au plăcut la nebunie campaniile trecute.
Ei bine, iată că cei de la ROM s-au simțit și au revenit cu o campanie executată în stilul caracteristic. Mai întâi au lansat bomba cu Toma Corunt, candidatul independent la alegerile prezidențiale.
Abonează-te la canalul meu –>
Au ținut acel clip timp de o săptămână pe internet și apoi au venit cu reveal-ul: “Tu votezi. România câștigă. Senzații tari la vot.”
Pe mine mă bucură această revenire. ROM a avut întotdeauna campanii edgy și cred că peisajul ar fi mai frumos dacă mai multe companii ar avea curajul să încerce asemenea campanii. Kudos, ROM!
Care credeți că este cea mai dăunătoare acțiune pe care o avem asupra planetei noastre? Nu, nu este faptul că nu reciclăm plasticul care apoi ajunge în ocean. Nici faptul că suntem prea dependenți de combustibili fosili și că stăm toată ziua cu mașinile în trafic.
Dacă nu sunt cele de mai sus, atunci care este cel mai mare pericol pentru mediul înconjurător?
De fapt, conform ultimelor concluzii, se pare că dieta noastră distruge cel mai mult planeta. Sau nu neapărat dieta, ci modul lipsit de sustenabilitate prin care ne producem hrana (cu accent pe produsele din carne) și risipa de apă din acest proces.
Creșterea animalelor consumă 30% din resursele de apă ale planetei, ocupă aproximativ 45% din suprafața Pământului și este responsabilă în proporție de 91% pentru distrugerea pădurii amazoniene. Știți voi, acea pădure care tocmai a ars și mai mult săptămânile trecute. Ca idee, pentru un burger de la Mc se consumă aproximativ 2.500 de litri de apă.
În același timp, mai este o problemă. Procesul digestiv al animalelor produce mult gaz metan iar agricultura produce 65% din cantitatea de azot (NOx) la nivel mondial. Un gaz care după cum știți este mult mai nociv decât dioxidul de carbon (CO2).
Dacă modul în care facem agricultură este așa de nociv, atunci de ce nu vorbește nimeni despre asta?
Cifrele de mai sus le am din documentarul Cowspiracy al lui Kip Andersen (îl găsiți pe Netflix). Tot el spune că este un adevăr incomod, pe care marile ONG-uri, precum Greenpeace, îl ocolesc. Fie din cauză că nu sunt destul de stăpâne pe subiect, fie din cauză că se tem să nu le scadă numărul de donații. Când te bazezi exclusiv pe donații, parcă nu vrei să spui un adevăr care să îți supere donatorii, nu?
Pe lângă asta, ar mai fi și celebrul “sunt interese mari la mijloc”. Companiile mondiale producătoare de hrană au tot felul de pârghii prin care pot reduce la tăcere teoriile care le contravin intereselor.
Nu zic să luați mot-a-mot argumentele lui Kip Andersen. Este posibil să exagereze în anumite privințe. Însă tema agriculturii fără sustenabilitate și cea a risipei de apă au apărut în ultimul timp în mai multe podcast-uri pe care le-am ascultat. Și sunt susținute de oameni din domenii diferite, cu interese diferite.
Care este soluția?
Populația planetei a crescut, hrana a devenit foarte ușor de procurat, iar ca rezultat indivizii mănâncă inutil mai mult decât ar trebui. Apoi imaginați-vă că o găină consumă aproximativ 700 de grame de mâncare pe săptămână și ajunge la maturitate în 8-12 săptămâni. Dacă facem un calcul, investim 7 kg de mâncare într-o găină care în final va produce aproape un kg de carne. (P.S: Am mers mai departe cu calculul și am adăugat și ouăle, tot nu iese bine).
Eu sunt deosebit de carnivor, așa că îmi vine greu să recomand cuiva să nu mai mănânce carne. Și nici n-ar fi ok să facem asta. Dacă nu luăm în calcul excepțiile, organismul nostru nu funcționează bine fără proteină.
Dar cred că pe termen scurt ar trebui măcar să limităm cantitatea de mâncare pe care o aruncăm. Cu alte cuvinte, să fim mai judicioși când cumpărăm alimente și când estimăm cât gătim pentru membrii familiei. Poate n-ar fi rău să introducem măcar o zi vegetariană pe săptămână.
Doar că pe termen lung nici aceste eforturi nu ar fi de ajuns. Adevărele soluții ar fi să găsim o modalitate de a face agricultură sustenabilă (greu de crezut, pentru că populația planetei tot crește) sau să producem mâncăruri vegetale cu gust adevărat de carne și cu proprietăți similare (ceea ce încearcă să facă Impossible Foods).
Dacă aceste două soluții eșuează, cred că trebuie să ne asumăm rolul de paraziți și să emigrăm pe Marte 🙂
Am constatat că atunci când pornesc un proiect nou mă ajută foarte mult să fac mai întâi o schiță, un desen sau o listă cu pași de urmat. Pe lângă asta, la birou scriu foarte multe notițe pe diverse bilețele și invariabil unele dintre ele se mai rătăcesc.
Mă număr printre cei care consideră util S Pen-ul de pe seria Note. Și pentru că am fost foarte entuziasmat de lansarea Galaxy Note 10, am vrut neapărat să îl testez și să văd ce aduce nou S Pen-ul acestuia.
Drept urmare, acest articol face parte dintr-o mini-serie în care voi testa și latura productivă și latura creativă a lui Samsung Galaxy Note 10+. Pentru început, iată ce funcții utile ale S Pen-ului am descoperit:
1. Create Note
Cea mai utilă funcție este și cea mai simplă. Scoți S Pen-ul și poți scrie direct pe “Always On Display”. Fără să deblochezi telefonul, fără să intri într-o anumită aplicație. Nu văd un mod mai ușor și mai rapid de atât de a lua notițe.
Dacă vrei să ai și mai multe opțiuni, apeși pe “Create Note” și notezi instant ce-ți trece prin minte. Lista cu “to do”, agenda unei întâlniri, lista de cumpărături sau o idee pe care vrei să o dezvolți. Ce m-a încântat foarte mult este că aplicația Samsung știe să recunoască scrisul de mână și dacă vrei ți-l poate transforma în text. Iar recunoașterea funcționează destul de bine, chiar și în limba română.
2. Smart select
O invenție foarte tare. Tragi un chenar în orice zonă a ecranului și apoi poți extrage textul de acolo. Un fel de OCR. L-am folosit ca să extrag text din fotografii sau din contracte primite în .pdf. Recunoașterea funcționează ok în limba română, iar în engleză este chiar impecabilă.
3. Screen write
Eu fac foarte multe screenshot-uri și uneori se întâmplă să treacă mai mult timp și să uit motivul pentru care le-am făcut. Poate era o funcție nouă a unei aplicații pe care vreau să o încerc mai târziu? Poate voiam să trimit cuiva screenshot-ul ca să-i arăt ceva anume? Nu mai știu.
Screen write îți face un screenshot pe care apoi îl poți dimensiona astfel încât să rămână doar ce te interesează în el (ca la toate telefoanele de altfel), dar avantajul este că apoi poți să desenezi sau să indici cu o săgeată ce vrei să ții minte. Sigur, ai putea să desenezi și cu degetul, doar că rezoluția este mare, pixelii sunt mici iar mie mi se pare că nu poți avea la fel de multă precizie precum cu S Pen-ul. Per total este mai rapid așa.
4. Translate
Traducerea funcționează în modul următor: ții S Pen-ul deasupra unui unui cuvânt (hover), iar interfața îți traduce acel cuvânt (sau chiar un paragraf întreg) folosind Google Translate. Avantajul față de folosirea directă a aplicației Google Translate este că poți traduce și textul din fotografii, fără să mai fii nevoit să le salvezi în telefon. Și fără să măzgălești cu degetul textul pe care vrei să-l traduci.
Cumva, după ce te obișnuiești cu această funcție, pe partea de tradus din poze devine mult mai rapid și mai intuitiv de folosit decât Google Translate.
5. Write on calendar
Sunt utilizator intensiv de Google Calendar. Și dintre toate implementările lui, cel mai mult îmi place varianta de la Samsung. Mai ales pentru widget-ul pe care îl țin mereu pe homescreen. Eh, acum poți face notițe cu S Pen-ul peste calendar.
Din nou, mult mai rapid decât să apeși pe “New Event” și să adaugi Titlu, descriere și oră pentru un event.
Pe lângă funcțiile pe care le-am detaliat mai sus, am constatat că recunoașterea scrisului de mână este foarte bună pentru limba română. Am scris multe mesaje din prima, fără să fiu nevoit să corectez.
Ar fi păcat totuși să nu trecem în revistă și funcțiile legate mai degrabă de creativitate și divertisment. Dintre toate aplicațiile din această zonă îmi place Live Messages, prin care poți transforma un text sau un desen într-o animație (.gif sau .mp4). Le poți trimite apoi prin Facebook Messenger sau le poți da share într-un InstaStory. E un mod mai distractiv de a-ți saluta prietenii.
AR Doodle este mai degrabă ceva ce ar fi interesant pentru millenials-ii care sunt mai millenials decât mine. Am folosit-o totuși când am ieșit la o bere într-un pub cu prietenii și ne-am distrat cu ea 🙂
Last but not least, Samsung are și un fel de aplicație rețea socială pentru cei cărora le place să deseneze. PENUP se numește. Eu am folosit-o doar o dată, să mă relaxez colorând un ATV. Dar am văzut opere de artă făcute din S Pen acolo.
Dacă vreți să vedeți pe video cum funcționează, dați un play mai jos:
Abonează-te la canalul meu –>
În concluzie, așa cum mă așteptam, S Pen-ul este un gadget intuitiv, bine gândit și o unealtă utilă. De regulă, dacă scot S Pen-ul să notez ceva, ajung să controlez telefonul și să fac toate task-urile cu el. S Pen-ul este o semnătură a Note-ului și cât timp va rămâne aici, eu voi fi un fan al telefonului.
Și încă nu am discutat despre S Pen folosit în aplicația de cameră foto. Despre asta vorbim într-un articol următor 🙂
Că tot se aproprie alegerile și la noi, m-am uitat la un documentar despre victoria lui Trump și unul despre Brexit și mă gândeam să punctez ceva aici.
Primul pe care l-am văzut a fost The Great Hack pe Netflix. Documentarul este povestit din perspectiva unei fete care a lucrat la Cambridge Analytica. A pornit de la campania prezidențială pentru Obama, a făcut lobby împotriva crimelor împotriva umanității la Amnesty International și în final a ajuns să lucreze pentru compania care a scos UK din UE și care l-a ajutat pe Trump să câștige alegerile. De unde schimbarea asta radicală a orientăii? Nu vă spun, vă las să vedeți documentarul. Sau să ghiciți.
Documentarul nu spune foarte multe lucruri noi pentru oamenii din bula noastră. E mai degrabă o confirmare pentru ce știam deja și în același timp o referință bună pentru cei din afara bulei, care fac pe Toma Necredinciosul. Sau pentru cei care dau în continuare share pe Facebook la sondaje de genul “ce mașină ți se potrivește”. În The Great Hack se spune foarte clar și răspicat că cel mai mare ajutor pentru profilare l-au avut de la un quiz cu întrebări de personalitate.
Abonează-te la canalul meu –>
Printre altele, în documentar se menționează scurt de vreo 2 ori și numele României. Nu se dau mai multe detalii, dar bănuiesc că vă puteți da seama care este partidul care avea bugetul să angajeze Cambridge Analytica. Hint: a câștigat alegerile în 2016.
Al doilea este Brexit: The Uncivil War, pe HBO GO, cu Benedict Cumberbatch. Față de primul, e un pic mai poetic, dar se povestește un pic despre relația dintre Leave.eu și UKIP. Se concentrează pe lupta dintre șeful de campanie al lui Cameron și strategul care a ajutat Leave.eu.
Abonează-te la canalul meu –>
Nu este dat explicit numele celor de la Cambridge Analytica, ci a altor băieți: AggregateIQ. Care au fost suspendați de Facebook pe baza unei suspiciuni că și ei făceau parte din SCL Group, compania care deține și CA.
Ambele documentare spun același lucru. Cele două firme de data science au targetat pe Facebook potențialii votanți indeciși. S-au uitat la like-uri, la interacțiuni și le-au servit un quiz ca să le facă un profil psihologic cât mai complet. Apoi le-au servit automat reclame care făceau apel la pasiunile sau la temerile lor.
Ai spus că îți plac cățelușii? Fake News cu Hillary Clinton declarând că vrea să eutanasieze toți cățelușii fără stăpân.
S-au prins că nu îți plac imigranții? Fake News: Turcia va fi următoarea țară care va intra în UE. 70 de milioane de imigranți care vin spre tine.
Nu s-au dus la cei care erau 100% hotărâți. S-au dus la cei care spun că “nu mă duc la vot, că oricum nu se schimbă nimic” și i-a convins să se ducă la vot. Și să voteze în favoarea lor.
Ideea mea este următoarea. Sunt convins că acum nu mai există o singură companie precum Cambridge Analytica ci sute. Așa cum în anul 2019 războaiele se duc cu drone, roboți și AI, nu cu flinte și muschete, așa se câștigă și alegerile. Cu big data, AI și machine learning, nu cu postere și bannere. Sunt curios dacă USR știe asta sau ne va lovi PSD-ul din nou în 2020.
