Vă povesteam anul trecut cum am dat play la Wednesday așteptându-mă să fie un dezastru total și un cringefest și până la urmă s-a dovedit a fi acceptabil și un fel de guilty pleasure.
Spuneam atunci că “Nu-i nici atât de copilăros pe cât mă așteptam și este și mult mai puțin cringe față de ce mă așteptam să văd. (…) Are un pic de sânge și gore, dar este mult mai family-friendly decât m-aș fi așteptat.“
Acum sezonul 2 mi s-a părut total pe invers. Extrem de multe scene penibile, foarte multe scene de adolescentine care m-au făcut să dau ochii peste cap atât de tare încât să se învârtă (cred că nici când aveam 14-16 ani nu mi-ar fi plăcut). Și nu în ultimul rând, multe scârboșenii și gore inutil.
De altfel, recunosc că principalul motiv pentru care m-am uitat la el de la început a fost faptul că-i filmat în România.
Acum nu mai este filmat în România, pentru că proprietarii Castelul Cantacuzino din Bușteni au devenit lacomi și au crescut prețul chiriei. Drept urmare, Tim Burton și-a strâns catrafusele și s-a dus în Irlanda să filmeze, că și acolo sunt castele făra număr. Nici unul din cei doi actori români (Lurch) nu mai joacă în serial. Bănuiala mea fiind că a vrut să negocieze contractul pentru sezonul doi la fel de bine precum cei de la Castelul Cantacuzino.
Cumva parcă mă bucură faptul că Tim Burton i-a penalizat pe românii care au crezut că fac o românească cu el, dar parcă e păcat că nu mai este filmat în România.
Nu ca să petrec printr-un club, ci am fost la o bere la Ground Zero și apoi ne-am mai plimbat un pic înainte să intrăm la metrou la Unirii.
Am intrat pe Lipscani dinspre Piața Sf. Gheorghe, am făcut stânga pe Șelari, am făcut iar stânga și am ajuns la metrou Unirii.
În primul rând, am observat că pe Google Maps, pozele de pe Lipscani datează din 2019 și par făcute cu Pixel 4 sau ceva de genul. La cât de dinamic este Centrul Vechi și la ritmul în care se schimbă terasele de acolo, 6 ani sunt o veșnicie. Deși mașinile de StreetView revin anual prin România, văd că din 2019 și până acum nu au mai avut curajul să intre în Centrul Vechi.
Poate am îmbătrânit eu, dar mi se pare că Centrul Vechi a avut o perioadă în care era aproape acceptabil. Cam prin 2010-2017 așa. Parcă părea mai curat și mai practicabil. Acum mi-a dat o senzație ciudată de combinație dintre Satul de Vacanță Mamaia și Amsterdam după 3 luni în Vaslui.
Cea mai amuzantă parte mi s-a părut strada Șelari. Deci tot Centrul Vechi era plin ochi, cu excepția unei bucăți din Strada Șelari. Ce era pe acea bucată de pe Strada Șelari? Erau acele cluburi de noapte care aveau dată muzica atât de tare încât te dureau timpanele și mergând pe stradă pe lângă ele. Pur și simplu aveau toate ușile larg deschise și se vedea până pe partea cealaltă a clubului, cum nu era nimeni pe “ringul de dans” și cum toți angajații șomau. Efectiv tot Centrul Vechi era plin, mai puțin acele 4-5 cluburi.
Este amuzant cum patronii (sau angajații până la urmă, că și ei bănuiesc că își doresc clienți), nu fac legătura între muzică dată atât de tare încât simți că-ți vibrează plămânii și lipsă totală de clienți.
Altfel, parcă am văzut mai multe echipaje de poliție decât de obicei, însă vânzătorii de flori și diverse kitch-uri sunt tot la datorie.
Mereu sunt încântat când apar soluții moderne la probleme clasice.
De exemplu mie îmi place foarte mult să pun gheață în pahar, dar dacă s-ar putea, să nu stau să și fac acea gheață. Cutia de gheață cu care a venit frigiderul (pe stilul clasic) mi se pare impractică, pentru că trebui să o pui perfect orizontală, altfel se varsă apa. Iar la noi congelatorul este mai mereu plin și trebuie s-o balansez cumva și să împing sertarul congelatorului cu delicatețe ca să nu se verse apa pusă la înghețat.
Mai foloseam pungi de gheață, însă acestea au două probleme. Primul ar fi faptul că poți să-ți pui plastic în băutură fără să-ți dai seama, al doilea ar fi că mi se pare că parcă generezi deșeuri (punga folosită) doar de dragul comodității.
Până când am văzut acest tip de cutie de gheață la un prieten.
Au două mari avantaje. Primul este faptul că au un capac deasupra, care previne cât de cât apa să se verse. Nu-i un capac perfect etanș, dar îți mai permite să pui cutia și un plic înclinată fără să verși apă prin congelator.
Al doilea avantaj este faptul că au baza locașelor pentru cuburi din silicon, iar astfel poți băga degetul pentru a împinge ușor cuburile de gheață afară.
Estimez ca în urma adoptării acestei soluții moderne, randamentul producerii de gheață din gospodăria noastră a crescut cu peste 30% 🙂
Noi le-am cumpărat pe acestea pentru că ne-au inspirat cea mai multă încredere. Mai există și varianta în întregime din silicon, însă m-am temut ca aceea să nu se comporte ca o gelatină, să se îndoaie și să curgă apa pe jos înainte să ajung eu să le pun în congelator.
În fine, dacă știați de aceste tăvițe mă scuzați, poate doar le-am descoperit eu mai târziu și m-am entuziasmat foarte tare 🙂
Termoenergetica este acea societate care se ocupă de furnizarea cu apă și apă caldă în București și care periodic are probleme cu livrarea apei calde.
Mi-a venit o idee senzațională. O idee prin care Termoenergetica și-ar putea îmbunătăți cu 1500% sau 2000% sau cât vreți voi calitatea serviciilor, fără investiții, fără efort, fără muncă în plus, doar cu o schimbare senzațional de simplă.
Nu știu dacă știți de aplicația Termoalert, prin care Termoenergetica anunță utilizatorii în cazul în care sunt avarii sau lucrări. Instalezi aplicația, îți setezi adresa, iar aplicația îți dă o notificare în cazul în care este o avarie sau o lucrare în zona ta, care va presupune o întrerupere a furnizării de apă caldă sau căldură.
Eh și aici este schema. Când e o avarie, asta e, primești notificarea când o primești, cu cât știi mai repede, cu atât mai bine.
Dar acum Termoenergetica are planificată o mare lucrare în jumătate de București. Care a început pe 18 august și durează până pe 22 august la ora 23.30.
Eh și ce credeți? Pe 18 august la ora 09:00 am primit notificarea cum că este o lucrare planificată care începe de la ora 09:00 și se termină pe 22 august. Eram în baie când am primit notificarea. Am dat rapid drumul la robinetul de apă caldă, iar țeava a livrat cu ultimele suflări încă 500 de mililitri de apă caldă, înainte să-și dea sfârșitul și apoi să hâsâie la mine, până când s-a oprit de tot.
Și acum vin eu cu propunerea absolut indecentă pentru Temoenergetica. Cum ar fi să anunțăm măcar cu 12 ore înainte o lucrare?! Nu zic de 24 de ore. Nu zic de 2-3 zile în avans, cum ar fi normal. Dar o notificare chiar și cu o seară înainte la ora 21:00 ar fi însemnat o decizie spontană de a face o baie pe cap în seara respectivă, nu surpriza de a constata a doua zi dimineața că baia pe care te bazai trebuie amânată pentru 4 zile. Bănuiala mea este că decizia lucrării nu s-a luat fix pe 18 august la ora 09:00, ci mai din timp. Și atunci… de ce să nu trimiți notificarea mai din timp?
Vă zic, o astfel de practică, ce nu costă nimic în plus până la urmă, ar îmbunătăți cu 5000% satisfacția clienților.
P.S: Noi ne-am pus boiler, dar sunt solidar cu toți ceilalți care nu au.
În primul episod din The Day Of The Jackal, eroul (sau anti-eroul) serialului, Alexander “The Jackal” Duggan, aflat într-un bloc de locuințe, elimină cu succes o țintă aflată la 3.815 metri distanță.
Sunt mai multe elemente în acea scenă, unele veridice, altele nu. Din punctul meu de vedere, regizorul a știut foarte bine ce face. În sensul că a oferit câteva elemente veridice dar și câteva “de show”, astfel încât să genereze un pic de controversă și scena să fie dezbătută.
Duggan folosește o morișcă pentru a obține date despre viteza și direcția vântului, trage două gloanțe pentru a calibra arma, iar apoi așteaptă cu foarte mult calm ca ținta să iasă din mașină. În film se vede durata între apăsarea trăgaciului și momentul efectiv în care glonțul lovește ținta. Un agent de securitate spune că drumul dintre portiera mașinii și ușa spitalului în care trebuie să intre durează 10 secunde. Practic Duggan are o fereastră de maxim 7 secunde în care să tragă, și trebuie să calculeze traiectoria, astfel încât să tragă cumva în fața țintei, pentru ca ținta de fapt să intre de fapt în calea glonțului.
Distanța de 3.815 metri nu a fost însă deloc aleasă la întâmplare. Primul episod din “The Day Of The Jackal” a debutat în decembrie 2023. Iar la momentul respectiv, recordul pentru ținta eliminată de la cea mai mare distanță era stabilit tot de un ucrainean, Viacheslav Kovalskyi, în noiembrie 2023, care a eliminat o țintă de la 3.800 metri. Puteți citi povestea aici.
Sursă foto: militarnyi via The Wall Street Journal
Dacă o citiți, veți vedea că sunt similitudini între film și ceea ce se povestește acolo. Lunetiștii lucrează de obicei în echipe de câte doi. Unul este cel care apasă efectiv pe trăgaci, iar celălalt calculează viteza vântului, temperatura și umiditatea aerului, care influențează traiectoria glonțului. Kovalskyi a tras mai întâi un foc de test, care din cauza unui calcul prost al vitezei vântului, a trimis glonțul la 60m distanță față de țintă. Apoi a trebuit să recalculeze, să reîncarce și să tragă din nou foarte rapid, pentru că dacă se schimba direcția vântului, calculele erau inutile. Traiectoria glonțului a fost sub formă de parabolă, zburând inițial la 100 de metri deasupra țintei, pentru ca apoi să coboare și să o lovească.
Acum ucrainenii susțin că un soldat care face parte dintr-o unitate de elită a lor denumită elite Pryvyd (Ghost), a eliminat cu succes două ținte de la 4000 de metri, stabilind astfel un nou record.
Dacă povestea se confirmă, este cu atât mai spectaculoasă cu cât glonțul a pătruns prin geam înainte de a lovi cele două ținte.
Cum poți lovi două ținte cu același glonț? Din ce am văzut, un astfel de glonț are 16 cm lungime. Vi-l puteți imagina mai mult ca pe un proiectil decât ca pe un glonț normal. Probabil că țintele erau pe scaun, una lângă alta, altfel nu îmi explic.
Sursă foto: militarnyi via The Wall Street Journal
Arma folosită este o armă produsă de ucraineni, denumită Snipex Alligator. Are un încărcător cu 5 gloanțe, cântărește 25 de kg și are o lungime de 2 metri, din care 1.2 metri sunt reprezentați de țeavă. Glonțul ei poate penetra un blindaj de 10 mm grosime de la o distanță de 1.500 metri.
Conform poveștii, pentru a obține acest rezultat, lunetistul a avut ghidaj din partea unei drone și ajutor din partea “tehnologiei AI”. Ucrainenii nu au spus exact care este rolul AI-ului în toată povestea, așa că nu pot decât să speculez. Poate au folosit un algoritm pentru a prelua datele de la dronă și pentru a calcula rapid parametrii necesari pentru tragere… sau poate au folosit AI-ul pentru a face upscaling și pentru a se asigura că ceea ce se “vede” prin geam sunt într-adevăr țintele pe care le caută.
În final nu pot decât să constat cu tristețe că în spatele acestor povești despre care am ajuns să vorbim la ordinea zilei sunt oameni care mor din cauza unui descreierat precum Putin.
Samsung a lansat în urmă cu trei luni Samsung Galaxy S25 Edge, cel mai subțire model din gama actuală de telefoane flagship.
Galaxy S25 Edge era oarecum disponibil și la noi în țară. Spun oarecum pentru că putea fi comandat de pe Amazon.de sau de la diverse magazine care l-au adus în țară practic pe canal gri. Începând de vineri însă telefonul a devenit disponibil și în mod oficial la noi în țară. Și așa cum ne-a obișnuit Samsung, telefonul vine și cu o ofertă specială la lansare.
Ce specificații are S25 Edge?
Telefonul are 5.8 mm grosime și 163 grame;
Display 6.7 inch cu 120Hz;
Snapdragon 8 Elite;
Modul de camere cu cameră principală de 200 MP, f/1.7 și o cameră ultra-wide de 12 MP, f/2.2;
Baterie de 3900 mAh, încărcare rapidă pe 25W și wireless la 15W;
La modelul cu 256 GB spațiu de stocare, Samsung oferă cadou un Galaxy Watch Ultra, prețul total al combo-ului fiind 6.299 lei.
Dacă mă întrebați pe mine, mi se pare cel puțin ciudată această alăturare. Samsung oferă cadou un ceas Ultra, masiv, orientat pe utilitate (și nu neapărat pe design), unor clienți care cumpără un telefon slim, mai ales pentru design-ul său.
În fine, Samsung are o ofertă și pentru cei care vor doar telefonul și nu își doresc neapărat un smartwatch nou în viața lor. Galaxy S25 Edge în varianta de 512 GB spațiu de stocare nu vine cu ceasul cadou, însă vine cu o “reducere” de 2.200 lei din prețul recomandat de 6.899 lei, iar prețul final al telefonului este 4.699 lei.
Eu nu m-aș grăbi neapărat să-l cumpăr, ci aș aștepta să-l văd și listat pe eMAG. Nu ar fi exclus ca acolo să fie disponibil direct “la ofertă” și varianta de 256 GB fără ceas.
