Cum am rămas fără permis

By | September 21, 2015

Era o zi frumoasă de vineri, după prânz, iar eu rulam pe bulevardul Timișoara cu o ladă de Tuborg în portbagaj. Paradoxal, nici măcar nu mă grăbeam spre casă. Eram pe banda a doua undeva înainte de intersecția cu Romancierilor. În fața mea o Toyota Aygo sau ceva de genul ăsta. Chiar înainte să pătrundem amândoi în intersecție, din dreapta, fără să dea prioritate, intră un camion C1 care se pune de-a latul pe ambele benzi. Ăsta cu Aygo trage de volan și-l ocolește pe șina de tramvai, eu cu ochii la ei.

În fine, trec de intersecție și văd cum de undeva de pe trotuarul de vizavi se pune în mișcare un Passat de poliție. Îmi zic “Ce bine, se duc după nebunul ăla!”. Doar că ăștia traversează intersecția și ajung pe sensul meu de mers, undeva în spate. Mă gândesc că poate o fi făcut ceva șoferul cu Aygo și apoi, în ultimă instanță, când văd că schimbă benzile o dată cu mine îmi dau seama că vin după mine. Trag pe dreapta bănuind ce vor să-mi reproșeze.

  • Bună ziua, agent șef Sticlete de la Poliția Rutieră.
  • Bună ziua!
  • Actele dumneavoastră la control.
  • Poftiți.
  • Domnul Vasilescu, nu ați văzut pietonul ăla?

Cu ochii la marele camion care era să omoare jumătate de intersecție, într-adevăr, am pierdut din vedere trecerea de pietoni. Iar aia este o trecere păcătoasă, mai mereu este cineva cu vreun membru pe ea, mai ales că este și stație de tramvai acolo. Totuși, am o vedere periferică foarte bună și eu zic că dacă un pieton ar fi făcut mai mult de un pas, l-as fi văzut. Deci sigur n-a fost o situație d-aia limită în care pietonul să-mi bată obrazul indignat pe motiv că era să-l calc.

Îmi făcusem de multe ori în minte un scenariu în caz că mă oprește poliția. Întotdeauna am spus că plătesc fără să discut dacă într-adevăr am încălcat legea sau merg până în pânzele albe dacă mă opresc fără motiv. Doar că aici era ceva diferit, nu puteam să bag mâna în foc că nu a fost un șiret de la adidas acolo. Apoi m-am gândit că dacă ăștia nu s-au dus după elefantul din cameră care a pătruns în intersecție ignorând toate regulile de circulație și vin să-mi caute mie nod în papură, sigur sunt la produs. Am luat atitudinea de miserupist și am decis că nu o să le dau nimic.

  • Nu, nu l-am văzut.
  • Păi știți ce se spune legea, nu?
  • Dap.
  • Păi știți că trebuie să vă suspend permisul?
  • Ok.

S-a întors la mașină, a scris vreo 15 minute procesul verbal, timp în care eu n-am ieșit din mașină. S-a întors cu procesul verbal și cu dovada și m-a întrebat dacă am mențiuni. Am stat un pic pe gânduri dacă să scriu “Not a fuck was given” sau nu, dar am zis să nu fiu arogant în mod gratuit. Am spus că n-am mențiuni, am semnat și i-am urat o zi frumoasă, moment în care s-a uitat cu suspiciune la mine, încercând să-și dea seama dacă sunt ironic.

Singurul regret pe care l-am avut a fost că, nu știu de ce, nu i-am reproșat că nu i-a făcut nimic celui cu camionul. Când le-am povestit prietenilor, jumătate din ei m-au întrebat de ce nu am încercat să negociez cu ei, cealaltă jumătate m-au întrebat de ce nu am dat un telefon, să rezolvăm.

Probabil că da, aș fi putut foarte rapid să ajung la un numitor comun prin una dintre cele două metode. Dar nu asta e ideea. Eu sunt un idealist fraier care crede că cu cât vor fi mai puțini care vor încerca să negocieze cu polițiștii, cu atât aceștia își vor pierde din influență și poate în lipsă de șpăgi vor fi nevoiți să-și facă treaba bine și imparțial. Mi-ar plăcea să cred că vom ajunge la un punct în care nouă nu ne va mai fi teamă să ne oprească ei pentru cine știe ce pretext, iar ei nu se vor mai teme să oprească pe oricine în trafic. Nu putem ajunge acolo cu “Haide șefu’ că dau și eu d-o bere!”.

Ce faci când rămâi fără permis?

Eu n-am dus-o chiar atât de rău. În primul rând mi-am propus să beau o bere în fiecare zi. Şi cu excepția câtorva zile, aproape că reușisem. Fiind mai multă bere, m-am întâlit și cu mai mulți prieteni și am apucat să mai recuperăm.

De plimbat n-a fost problemă. După ce s-a viralizat articolul cu taximetriști am făcut curse gratis la Uber cât să-mi ajungă până în noiembrie (și culmea, articolul nu conținea niciun cod). În rest, la Horologer oricum mă duceam cu bicicleta, abonamentul de student la metrou încă funcționează, și nu în ultimul rând, Alice este un șofer foarte simpatic.

Bani? Amenda a fost 210 lei, am plătit-o prin aplicația Auto.ro, cum am ajuns acasă. Bonus? La 5 zile după incident am găsit prin Cluj o bancnotă de 200 de lei pe o trecere de pietoni. Eu numesc asta karma, domnule polițist.

Cel mai greu a fost să-mi fac drum să ajung la Udriște să ridic permisul. Când am ajuns în sfârșit, am rezolvat în mai puțin de 5 minute. Acum sunt din nou pe străzi, în libertate.

Game on!

Share pe Facebook

7 comentarii la “Cum am rămas fără permis

  1. Mihai Brezeanu

    Nu cred ca rezolvai cu spaga. Si nici cu telefonul la prieteni. Eu am platit numeroase amenzi, subiectul spaga nu a existat in discutie, nici din partea mea, nici din partea politistului.
    Pacat, mare pacat ca nu ai discutat cu politist despre camion. Politicos, dar ferm si coerent. Asta e opusul unei lumi dominate de coruptie. Lumea in care ar fi frumos sa traim e aia in care Politia aplica legea, nu aia in Politia ne intimideaza sau se lasa corupta. Nu tacerea si acceptarea resemnata a unei nedreptati e atitudinea de dorit intr-o societate, ci invitarea Politiei la a respecta plenar legea. Fix asta era de scris la Mentiuni. Descrierea situatiei cu camionul, piua Politiei, sperietura trasa de tine si de celalalt sofer, trezirea din piua a Politiei, tragerea ta pe dreapta.
    Mi se intampla adesea, cand nu ma grabesc, sa opresc eu langa masina de Politie si sa ii invit pe cetatenii din dansa sa constate contraventiile si infractiunile care se intampla sub ochii lor. Stiu, e bizar si e o atitudine care starneste tone de rasete la o bere amicala. Dar are efect aproape mereu.

    Reply
    1. Revo Post author

      De când am permis, a fost prima întâlnire mai îndeaproape cu Poliția în calitate de inculpat. Ei erau la pândă cu fața spre intersecție, deci sigur au văzut și incidentul cu camionul. Cred că nu am adus asta în discuție din cauză că mi s-a făcut instant scârbă când am realizat situația.
      Şi eu mă opresc la fel de multe ori să îi întreb (într-un mod total civilizat) dacă legea se aplică selectiv sau local. De exemplu când stau în fața Electronicii și dau amenzi pietonilor pentru traversare prin loc nepermis, iar doi metri mai încolo, în câmpul lor vizual, mașinile stau parcate pe oprirea interzisă și taximetriștii parchează pe zebră obstrucționând traficul pietonilor. Niciodată nu am avut succes. De regulă se întâmplă ca în situația descrisă aici: https://www.revoblog.ro/organul-feminin-care-aplica-legea/ O singură dată, tot în fața Electronicii, un domn polițist m-a invitat la discuție, mi-a mulțumit că i-am atras atenția și m-a asigurat că va lua măsurile necesare. Şi atât, vorbe. Nu s-a clintit din loc și a continuat să amendeze pietonii.
      Şi cu toate astea, nu renunț să-i trag de mânecă de fiecare dată când am ocazia.

  2. Marius

    Si eu mi-am luat o amenda pentru viteza. Din vina mea, trebuia sa ajung urgent undeva. Urat a fost ca au bagat masina in boscheti, intr-o zona nepopulata, dupa un pod, ca sa nu ii vedem.
    M-au oprit, m-am dus la ei sa grabeasca scrierea procesului verbal si la final i-am strans mana si i-am urat sanatate.

    Probabil ca nu se astepta la asta. Sper ca n-a luat-o ca pe o ironie.

    Reply
  3. Daniel

    Îmi pare rău c-ai rămas pieton în mod gratuit. Pe viitor ai putea să te gândești la achiziționarea unei camere video pt mașină. Filmează cu unghi larg și poți să demonstrezi dacă au fost pietoni pe trecere sau ai trecut pe altă culoare decât roșu. Ca să nu mai vorbesc despre importanța ei în cazul unui incident neplăcut. Adică accident. Eu mi-am luat una ieftină (200 lei) și m-a scăpat de două ori din necaz. Într-unul din cazuri, agenților li s-a părut c-am trecut pe roșu. Am fost sigur că n-a fost cazul și am menționat că pot demonstra asta cu ajutorul camerei.

    Reply
    1. Revo Post author

      Să știi că exact la chestia asta m-am gândit și eu când m-au oprit. Uneori mai filmam cu telefonul și aproape în permanență am Waze-ul pornit. Atunci nu aveam nici una nici alta. E în plan pentru viitorul foarte apropiat o cameră video Marcus de la Vicovation.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *