Undeva pe Stada Molière la nr 12-14 există o clădire cu mai multe apartamente exclusiviste destinate închirierii și cu un penthouse la ultimul nivel. Intrarea pe strada respectivă se face din strada Jean Monnet, iar paralel cu strada, peste drum, este Casa Ceaușescu pe una dintre laturi. Este strada pe care a locuit și Iliescu (nu mă întrebați de unde știu). Pe o altă latură este cu vedere spre Bulevardul Mircea Eliade (și Lacul Floreasca) pe de altă parte. Mai în distanță se văd clădirile One Floreasca.
În fine, am fost de două ori la ultimul etaj, care este de fapt un penthouse cu geamuri de sticlă de jur împrejur și cu o mare terasă, de pe care am putut să mă uit în curțile vecinilor de peste drum 🙂
Nu știu dacă penthouse e cel mai potrivit termen, dar e pe aproape. Spațiul are un fel de living mare și separat o zonă stil bucătărie, care de fapt include un bar, o masă și un frigider generos pentru vinuri.
Stilul de amenajare nu mi-a plăcut. Este ceva ce mă duce cu gândul la o locuință din Palo Alto anilor ’70. Covoarele sunt țesute cu diverse motive amerindiene. Mobila este din acel lemn maro-roșiatic (posibil nuc) și cu picioare subțiri. Unul dintre pereți era capitonat de sus până jos cu un placaj din acest tip de lemn. Fotoliile sunt cu picioare subțiri de lemn și cu capitonaje în culori portocalii sau verde, dar de niște nuanțe șterse, de parcă au fost produse chiar în anii ’70. Măsuțe de cafea din sticlă, cu picioare metalice expuse. Diverse texturi cu pattern-uri în zig zag sau în valuri. În fine, cu siguranță nu ar fi primul stil de amenajare la care m-aș gândi dacă aș renova. Vă las o poză cu o cameră similară de la ei de pe site.
Afară este însă… interesant. De exemplu am văzut un The Terrace la cineva pe terasă. Asta în caz că credeați că Samsung spune povești cu clienții care își doresc astfel de lucruri pe terasă.
La depărtare, pe una dintre laturi chiar se vede frumos. Se văd turnurile One Floreasca (apropo, am făcut poze și de acolo). Se vede lacul Floreasca, se vede acea roată mai în depărtare.
Cu altă ocazie a plouat, așa că am prins un fulger în fotografie:
Iar după ploaie, apare și curcubeul:
Mai la stânga se văd și Sky Tower și Globalworth Tower:
Îmi place și această versiune, când se adunau norii de ploaie:
Pe partea cealaltă a clădirii se vede clădirea TVR-ului, celelarte clădiri dinspre Charles De Gaulle și în plan apropiat o altă clădire cu o terasă foarte frumoasă.
Pe o altă latură se vede Casa Ceaușescu cu multă verdeață.
În fundal se vede Casa Scânteii:
Și așa se vede la apus:
Și la apus pro max:
Problema este cu planul apropiat, unde tovarășul Ceaușescu nu și-a mai tuns de mult bălăriile din curte, nu știu ce-o fi cu el:
Ce să-i faci, zici că ești în Primăverii, zonă bună, și ai vecini din aceștia.
Știți însă care este cel mai enervant lucru la statul pe terasă? Zgomotul făcut de păunii lui Ceaușescu. Nu știu dacă știți ce zgomote scot animăluțele acestea, dar sunt super enervante. Și se aud din două în două minute. Efectiv nu poți să faci abstracție de ele.
În concluzie… nu scapi de probleme cu vecinii nici dacă stai în Primăverii…
Eu m-as sacrifica si as accepta paunii lui nea Nicu. In colentina cand au nunta amerindienii locali, aud toata noaptea cum canta maimuta din faringe. Parca guitatul paunilor ar fi mai interesant.