Un restaurant bun în Naxos și o poveste despre ospitalitatea grecească

By | July 15, 2019

Într-o seară am fost la un restaurant destul de bine cotat din Naxos. 4.7 stele pe Google Maps, din câteva sute de review-uri.

Evident, restaurantul era full, iar oamenii așteptau în fața lui să fie preluați. Ne-am așezat și noi la coadă. Cât timp așteptam la coadă, în stradă, ne-au servit pe toți patru cu câte un pahar de vin din partea casei.

giannoulis naxos

Apoi am fost acomodați la masă și au făcut un pic de conversație cu noi. Ne-au întrebat de unde suntem, le-am spus că din România, iar ei ne-au spus că știu de București și Constanța.

Înainte să dăm comanda, ne-au adus două porții de aperitive (fava și boabe de fasole), tot din partea casei. Apoi am dat comanda și am cerut o carafă de vin (0.5l), care s-a terminat foarte repede. Am comandat încă una, glumind cu ei pe seama celei consumate prea repede. Ne-au mai adus una. Și apoi ne-au mai adus încă două, din partea casei, ca să răspundă la gluma de mai devreme.

Mâncarea a fost foarte gustoasă, porțiile îndestulătoare iar prețurile de bun simț. Recomand cotletele de miel, macroul, care este excelent condimentat și preparat, shrimp saganaki sau peștele spadă.

După ce am terminat mâncarea, ne-au adus câte un desert din partea casei. Și după ce am terminat și desertul, ne-au adus și două carafe de ouzo, tot din partea casei.

Pentru că totuși era cam mult ouzo, am băut un păhărel alături de ei, am mai glumit și am fost generoși cu mare plăcere când a venit nota de plată. La plecare ne-au spus “mulțumesc” în limba română.

Restaurantul se numește Giannoulis și este un business de familie. Cei trei ospătari erau frați.

Cam așa stă treaba cu ospitalitatea grecească. Cei de la Giannoulis păreau că se distrează alături de noi.

Bineînțeles, nu toate tavernele din Grecia sunt așa. Sunt și locuri unde experiența este mediocră sau sub-mediocră. Dar în general standardul este să ofere un aperitiv sau un desert din partea casei și să se străduiască să fie primitori. Cert este că nicăieri în lume nu am mai întâlnit un restaurant care să meargă atât de “over the top” cu chestiile din partea casei precum Giannoulis. De România nici nu se pune problema.

Ah, și încă ceva. Apoi am mai fost o dată la Giannoulis și a fost la fel de mișto. Deci îi recomand cu plăcere oricui are drum prin Naxos 🙂

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

3 comentarii la “Un restaurant bun în Naxos și o poveste despre ospitalitatea grecească

  1. cristi

    Irelevant fara preturi.
    Daca umblai mai mult aflai multe locatii de gen, bonusurile, tratatiile din partea casei sunt parte din costul final, costuri asumate si calculate. Nu, nu te iubeste nimeni mai tare, oamenii acolo au o afacere si au planul ospitalitatii. Ceea ce nu este rau.

    Poveste similara in Dubai unde un localnic ne duce in cartierul indienilor sa mancam … local. Restaurant minuscul, 5 mese nefalimisti, 4 mese familisti ( la ei sunt separati ), aperitiv cadou, am mancat ce ni s a adus, au adus fructe si prajituri, apoi cafea sau ceai. Nota de plata absolut simbolica cu referire la preturile din Dubai. Le am lasat spaga 15% si efectiv chelnerul si inca unul s au tinut dupa noi pe strada multumindu ne si invitandu ne din nou la ei pana am traversat prima intersectie.

    In partea neturistica a turciei te astepti ca un aperitiv, ceai, apa, cafea, desert sa fie gratuit. De fapt, felurile de mancare sunt cu x lei mai scumpe sa poata suporta si gratuitatile, dar nu se supara nimeni.

    Reply
    1. Revo Post author

      Îți dai seama că și noi suntem conștienți că bonusurile sunt incluse în prețul mâncării. Chiar am calculat la rece cât i-ar fi costat pe ei acele bonusuri (fără adaosul cu care erau puse în meniu). Am studiat și ce se întâmplă la celelalte mese și am ajuns la concluzia că pe noi ne-au iubit cu două carafe de vin mai mult 🙂

      Doar că prețurile de la Giannoulis au fost medii raportate la celelalte restaurante pe care le-am încercat pe insulă. Iar tratațiile au fost mai generoase decât oriunde altundeva pe insulă și atitudinea lor mai prietenească. Deci oricum am calcula tot good valuea for money iese.

      Ah, și încă ceva mișto, restaurantul era la strada principală. În vreo două zile ne-au salutat când au văzut că am trecut pe acolo (în afara programului lor). Din nou, poți spune că fac asta ca să rămână top of mind și să venim seara la ei, dar nu m-ar deranja să facă toată lumea așa 😀

Spune-ți și tu părerea: