Ne-am făcut rezervare pentru a ne reînnoi împreună pașapoartele la Plaza. Rezervare la 15.58, cu slot de 7 minute pentru fiecare. Ambii programați la ghișeul 18.
Am zis: “OMG! Oamenii ăștia sunt atât de preciși încât își asumă că tot procesul pentru un pașaport nu are cum să dureze mai mult de 7 minute! Știu şi ghișeul la care vom intra de dinainte!! Is this real life?! Hai să fim la 15.45 acolo, că nu-i de glumit”.
Zis şi făcut. Venim din Aviației în Plaza din timp. Pierdem timp dar reușim să parcăm în cea mai cocalarizată parcare din București. Spun asta pentru că înainte era de vis parcarea de la Plaza. Acum pare că cei de la Plaza au dat liber la mârlănii. Se parcheză în sensul giratoriu, pe treceri, pe avarii pe unele dintre benzi. Se intră pe ieșiri, se iese pe intrări. E o junglă și o aventură să te strecori pe acolo și să găsești un loc de parcare.
În fine. La 15.35 eram la Pașapoarte. Aici erau două cozi, ambele sub formă de grămadă. Practic erau niște oameni care stăteau la ușa (deschisă) a direcției de pașapoarte.
Zic: “ok, hai să ne așezăm la coada de programări”. Aici nu era nicio ordine inteligibilă. Erau în fața noastră oameni care aveau programări la 16.30, erau în spatele nostru oameni care întârziaseră la programarea de la ora 15. Ok.
Şi stăm. Se face .40. Nimic. Se face .45. Nimic. Se face .50, moment în care toată grămada intră în interiorul direcției de pașapoarte. Ok, hai și noi, poate intrăm bulk, cine știe?
Intrăm şi noi. Se plimbau vreo 3 funcționari la cămașă cu mânecă scurtă, un funcționar la costum de serviciu cu epoleți şi chestii și un funcționar la costum de boss, care doar lua pulsul, nu intervenea. Și vine la noi funcționarul la costum cu epoleți, profund jignit că toți oamenii care au programare au îndrăznit să intre. “Păi ce faceți aici? Păi așa se face? De ce ați intrat toți de-odată? Nu intrăm așa oricum într-o instituție.”
Eu în acest moment cred că dădeam ochii peste cap cu atât de multă forță încât generam curent electric din cauza rotației lor.
“Păi avem programare (boss).”
Păi la ce oră aveți programare?
Unii spun că pe la 16.13, alții la 16.27, și le spune să iasă afară și să aștepte afară, că “vă chemăm noi”.
Eu: Păi nu era mai ușor să puneți un afiș pe ușă în care să explicați asta?
Vine şi la noi. “La ce oră aveți programare?”
Eu: La 15.58.
El: Păi e 15.52, mergeți afară și vă chemăm noi.
Eu: Când?! Că e 15.52.
El: Păi se intră cu maxim 2 minute mai devreme, deci la 16.56.
Eu: Ok, și nu era mai ușor să puneți un afiș pe ușă pe care să scrie asta?
El: …
Ok, ne dăm doi pași în spate, în buza ușii. Se face 15.55. Ne cheamă altcineva în interior. “Vă rugăm să stați lângă această linie.”
Ok. Stăm. Se face 15.58. Se face 16. Se face 16-și-ceva.
Între timp în jurul nostru funcționarii se întrebau: “La ce oră suntem ? La 15.58!”. Nu le-am mai zi că e cam 17-şi-ceva.
Apoi pe la 16-şi-ceva-în-plus vine tipul în costum cu epoleți care ne zice să stăm la alt ghișeu (nu la 18), că probabil acolo se va rezolva mai repede. Ok, ne mutăm. Apoi vine alt funcționar care ne spune să stăm la un al doilea ghișeu, că sigur acolo se rezolvă mai repede. Ok, sigur. Și în final ne cheamă cineva dintr-un al treilea birou, că terminase deja cu programarea anterioară.
Jumătate de oră mai târziu, după aceste multe complicații total inutile, am rezolvat cu pașapoartele. N-a fost nevoie decât de 4 oameni care să ne direcționeze și să complice un proces care ar fi trebuit să fie ultra-simplu și să rezolve o problemă care s-ar fi putut rezolvat cu un simplu afiș pe o ușă.
Hai că s-a lucrat eficient și astăzi.
Cred că probabil a fost o scăpare de data asta.
Pe la jumătatea lui Martie era foarte ordonat. Era un funcționar afară și “aranja” coada în funcție de ora programării.
Eu am ajuns cu aproximativ 10 minute înainte de ora programată și am ajuns la ghișeu cu 2 min înainte.
La fel a fost și când am ridicat pașaportul la aproximativ 2 săptămâni. Un funcționar a luat biletele de la fiecare de la coadă iar când ajungeai la birou, treaba dura foarte puțin, pașaportul fiind deja pe biroul funcționarului
Am fost și eu chiar pe 1 martie. Deși a mers mai bine într-adevăr (și era și un funcționar care ieșea din când în când să întrebe de programări), aceeași dezorientare o aveau toți cei care veneau să facă pașaport. Dezorientare care s-ar fi putut rezolva simplu cu două afișe.