Trebuie să spun că am urmărit cu un oarecare dezgust hărmălaia întreținută artificial în jurul The Devil Wears Prada 2. Mi s-a părut că fie Disney, fie brandurile de fashion încercau din tot dinadinsul să prezinte filmul drept ceva ce nu este: un film cult, o referință a cinematrografiei, un manifest sau vreo capodoperă.
Dar pentru că mă plictiseam, într-o seară am dat play la primul film din serie: The Devil Wears Prada din 2006. Și filmul a început chiar… spectaculos. Primele 30 de secunde au fost destul de interesante, însă apoi mi-am dat seama că a fost doar o manevă clasică de bait & switch ca să convingă și bărbații să se uite la film 😛
M-am uitat însă până la final și am rămas cu câteva idei. Meryl Streep a jucat senzațional. A reușit să creeze un personaj antagonic fără să fie nervoasă și fără să ridice odată vocea în tot filmul. Stanley Tucci joacă și el senzațional. Mi-a plăcut și Simon Baker. M-am bucurat să-l văd și pe Adrian Grenier (aka Vincent Chase din Entourage) în primul film. Sunt de părere că rolurile lui Anne Hathaway și ale lui Emily Blunt le-ar fi putut face oricine. Per total mi s-a părut un film reușit, plăcut de vizionat și de cei care nu se închină la Gucci, Prada și Valentino. Însă cu siguranță nu un film cult sau vreo revelație.
În The Devil Wears Prada 2 rolul lui Meryl Streep a fost mult diferit față de cel jucat în primul film. De data aceasta a mai arătat și emoție și sentimente, ca un om. N-a fost rău, dar parcă m-a impresionat mai mult cum a jucat în primul. De fapt toate rolurile au fost un pic diferite: și al lui Tucci, și al lui Anne Hathaway și al lui Emily Blunt.
Mi-a plăcut cum afost adaptat scenariul pentru zilele noastre. Mi-au plăcut scenele cu Lady Gaga și cu Donatella Versace. Cel mai mult m-am bucurat că regizorii nu și-au dorit de la acest film să facă să pară filmul ceea ce nu este. A rămas în continuare un film casual, fără să se încerce vreun mesaj sau vreun manifest. Per total mi-a plăcut mai mult cel de-al doilea film, deși pe IMDB este cotat un pic mai jos decât primul.
În concluzie, ambele sunt niște filme ok și pot fi vizionate chiar și de bărbați. Ba chiar și de bărbați care nu lucrează în fashion!
