Mie îmi place de Tarantino pentru că are povești și dialoguri atât de bune încât își forțează spectatorii să îi accepte “micile” scăpări, cum ar fi violența exagerată. Uneori își alege și coloana sonoră foarte bine, cum a fost în cazul “Kill Bill” sau “Django”. Nu îl consider un geniu al cinematografiei, e doar un tip care face filme bune uneori.
Ultimul film nu mi s-a părut că a strălucit cu nimic. Cu alte cuvinte, violența aia nu prea a fost susținută nici de dialoguri, nici de poveste, nici de actori. Prea lung, prea multă așteptare, prea puțină acțiune, pentru prea puțin în final. Nici din coloana sonoră n-am rămas cu nimic, chiar dacă a fost compusă de Ennio Morricone. Am să spun că este cel mult un film decent și am să dau vina pe tâmpitul de la Gawker Media, care a publicat scenariul înainte de film. O să presupun că Tarantino l-a schimbat apoi din cauza asta, și că d-aia a ieșit așa banal.
E mai mult popcorn movie, nu merită neapărat să vă duceți la cinema pentru el, mai degrabă merge acasă. Cam aceeași senzație am avut-o și când am văzut Django. Pentru gusturile mele, ultimele trei filme au fost în ordine descrescătoare.
Următoarea oprire: “The Revenant”. Nu știu de ce am vaga impresie că ăsta mă va plictisi și mai mult.