Am primit adidașii de la ZorileStore acum mai bine de o săptămâna. Am fost atât de ocupat încât n-am avut timp nici măcar să le slăbesc șireturile ca să îi pot încalța (pe bune). A trecut săptămâna și au venit ploile și noroaiele. Acum am timp, mă uit cu jind la ei dar mi-e milă să-i scot.
Uitați-vă și voi cum arată. În cutia lor, negrul ăla intens pe care nu-l au decât la ieșirea din fabrică. Banda albă a tălpii, șireturi curate. Cum să-i pângăresc scoțându-i prin băltoaca numită București?
Şi e trist, pentru că orice le-aș face, tot o să-i murdăresc. Există o axiomă în ceea ce privește adidașii mei noi sau proaspăt spălați. La prima încălțare, fie plouă, fie mă calcă cineva pe picior.
Ţin minte că anul trecut tocmai îmi cumpărasem o pereche de adidași albi și mă duceam spre facultate. Am așteptat special o mașină care să fie mai liberă, să nu mă calce toată lumea în picioare. A venit troleul 62, doar eu și încă 3-4 persoane în el. Am răsuflat ușurat. Fix după ce am făcut asta, șoferul a pus o frână. Singura persoană aflată în picioare, s-a dezechilibrat, a făcut unu-doi pași, al treilea fiind fix pe adidasul meu. Şi-a cerut scuze dar eu deja îl strânsesem de două trei ori de gât în gând. Ce să-i mai zic, era un bătrânel simpatic …
Şi uite așa, eu scriu articolul ăsta și adidașii stau cuminți lângă mine. Tu i-ai scoate pe o vreme d-asta ?
P.S: Adidașii sunt primiți de la ZorileStore pentru că eu sunt bloggerul lor ambasador, modelul este acesta. Tot la invitația lor am fost astă vară la Sibiu unde am făcut ceva frumos. Găsiți articolele aici:
De fapt astia sunt pumeti, nu adidasi. 😉
Tu și pandutzu. Prima dată nu am știut despre ce vorbește când l-am auzit de “pumeți”.