But wait! There’s more. Experiența a presupus trezirea la ora 02:30 noaptea. Deci practic doar 2 ore și jumătate de somn 🙂 La ora 03:00 eram la punctul de întâlnire, de unde am luat un microbuz, iar la ora 06:30 eram la punctul de sosire, în localitatea Valea Lupului, la Vibe Camping.
Afară cred că erau 3-4 grade când ne-am dat jos din microbuz, practic ca în frigider. Am băut un ceai fierbinte, am semi-mâncat un mic dejun și am plecat să ne echipăm. Adică să ne punem costumele de neopren.
Echiparea s-a produs într-o baracă și a fost așa mai în stilul military (vedeți baraca parțial în poza de mai jos). Dat repede toate hainele jos, pus costumul de neopren o miliesecundă mai târziu. Apoi încălțat rapid cu ghetele de cauciuc sau ce erau, pus vestă de salvare și cască de protecție.
Asta se întâmpla pe la 07:15-07:30 dimineața. La ora 08:00 eram deja pe un platou de unde urma să pornim pe râul Buzău. Estimez că acum erau vreo 6-7 grade în aer, însă pe platou bătea un vânt destul de neplăcut. Era însă o senzație foarte ciudată, pentru că acel costum de neopren proteja foarte bine și practic nu simțeam frigul decât la față și la picioare, unde ghetele erau un pic umede de la tura de rafting din ziua precedentă.
Cei de la Green Adventure ne-au făcut instructajul, ne-am ales echipajul (6 persoane + 1 instructor) și apoi am așteptat să se dea hidrocentrala din zonă drumul la apă pe râul Buzău, ca să putem pleca. Altfel râul nu avea debit destul de mare și ar fi fost mai dificil de navigat.
Spuneam că noi am fost 6+1 în barcă. Au fost și bărci de 4+1. Cei din bărcile de 4+1 se uitau cu invidie la noi spunând că în șase oameni ar trebui să fie mai ușor, pentru că se împarte efortul. Eu cred că e mai ok să fie mai puține persoane în barcă, pentru că atunci ea nu mai stă scufundată atât de mult în apă. Plutești mai ușor și nu mai atingi cu fundul de diverse pietre, care să te facă să dai din greu la vâsle să te deblochezi.
Se stă cu fundul pe marginea bărcii și cu picioarele în interior. Barca are o cordelină pe margine, de care să te ții în caz de pericol, și un slot în care bagi piciorul. Încălțămintea aceea are quick release, să ți se desprindă repede piciorul în caz că se răstoarnă barca. Ideea este să stai cât mai aplecat în afara bărcii, deci cumva lăsat pe spate, pentru ca în cazul unui șoc, energia cinetică să nu te proiecteze în sus și să sari din barcă, ci cumva să se disipe mai bine pe orizontală.
S-a dat semnalul, am dus barca la apă și ne-am urcat în ea. Primul lucru pe care îl observi este că barca ia apă. Dacă te sperie apa, s-ar putea să nu îți placă atunci când intri în barcă și vezi că este semi-inundată și simți apa rece la picioare. Pluteau prin ea sticlele de apă pe care le luasem pentru drum. Pe lângă sticle, singurul lucru care mai era în barcă era o trusă de prim ajutor. Am lăsat cu toții telefoanele pe mal (din această cauză nu am foarte multe poze), pentru că așa ni s-a sugerat că ar fi mai bine 🙂 Am luat doar ceasul primit în teste special pentru această tură, un Samsung Galaxy Watch 5 Pro. Iată-mă mai jos, chiar uitându-mă la ceas:
Gândind în retrospectivă, aș fi putut să iau și telefonul cu mine, dar ar fi fost complicat. Vâsla se ține cu două mâini. Mi-ar fi trebuit un fel de pungă impermeabilă sau o husă impermeabilă de genul celor care se prind la gât. Sunt scurte momente de respiro și să zicem că atunci aș fi putut să-l scot. Ideea este că ar trebui să-l poți scoate și băga rapid la loc.
Ne-am pus pe vâslit. Primele minute a fost mai greu, pentru că trebuia:
a) să ne coordonăm între noi și să nu dăm vâslă în vâslă, pentru că spațiul e înghesuit în barcă;
b) să ne coordonăm toți 6 cu ceea ce ne spunea instructorul, altfel vâsleam ineficient. Toți înainte pentru full speed ahead, dreapta înainte pentru “virat brusc la dreapta”, stânga înainte, stânga înapoi, dreapta înapoi, stânga înainte și dreapta înapoi, dreapta înainte și stânga înapoi, toți înapoi șamd. Toate permutările posibile.
După 5 minute de vâslit te încălzești rapid, oricât de rece ar fi afară. Râul n-a fost chiar criminal, dar n-a fost nici “a walk in the park”. Ideea este că râul are multe stânci, și trebuie să vâslești rapid pentru ca apa să nu te izbească de stâncă. Șocul este destul de brutal și o persoană din barca noastră era să cadă de trei ori din această cauză. Din celelalte bărci chiar au fost oameni care au căzut în apă. De mai multe ori.
Iată-ne aici, vâslind cu viteză către niște ape învolburate:
Și nu vrei să cazi în apă. Nu neapărat că te îneci, că ai vestă. Dar dacă dai cu genunchiul sau cu fața în vreo piatră, nu ți-ar fi prea bine. Se pot întâmpla luxații, entorse, rupturi, depinde de cât de creativ și neatent ești. Pe lângă asta, sunt și multe crengi de la copaci de pe mal care atârnă în apă. Trebuie să vâslești repede ca să nu te ducă apa spre ele.
La un moment dat ne-am blocat într-o stâncă și efectiv nu am mai avut ce să facem. A trebuit să sărim în apă, mai întâi doi dintre noi, apoi patru, și să împingem barca departe de acea stâncă. Surprinzător, nu mi s-a părut așa de rece apa.
Ah, despre vâltori și cascade v-am spus? Dap, sunt și d-astea. Sunt momente în care dacă nu ai destul de multă viteză, poți trece prin vreo vâltoare care să te învârtă bine acolo. Spre ultima partea a traseului am căzut printr-o cascadă în care efectiv simți cum îți pleacă barca de sub tine.
În concluzie, aș zice că nu-i de speriat tura pe care am făcut-o noi, dar trebuie să iei lucrurile cât de cât în serios ca să nu ai neplăceri. Aș mai merge? Sigur că da.
Iată și ce a zis Watch5 Pro despre sesiunea respectivă de rafting:
Am pornit înregistrarea la ceva timp după ce ajunsesem deja la apă, deci probabil a fost 3 ore cu totul și aproape 13 km de vâslit pe cursul râului. Am consumat doar 1032 calorii, pentru că sunt slab și deci vâslitul nu a fost un efort foarte mare pentru mine.
Pulsul mediu a fost 109 bătăi pe minut, iar maximul a fost de 141 bpm. Nicio surpriză aici, mă așteptam să am pulsul scăzut, pentru că nu-s genul care să se panicheze, chiar dacă nu știu să înot 🙂 Ba chiar maximul e un pic mai mult decât mă așteptam. Dacă urc rapid trei etaje, am pulsul mai mare de atât. Conform ceasului, efortul maxim a durat undeva la patru minute. În rest, medium și low effort. M-a obosit mai mult trasul bărcii la mal.
Am terminat cu totul pe la 11:20, iar pe mal ne așteptau cei de la Vibe Camping cu o ciorbă fierbinte. Best ciorbă ever, ca să zic așa. După vâslit la 7 grade și apă rece, a mers la fix.
Iată cum arată din S Health raportul complet al acelei ture, plus raportul complet pe zi. Am mai și mers pe jos vreo 3 km, că simțeam că nu am făcut destulă mișcare 🙂 Apoi am leșinat de somn pe la ora 10 seara și am dormit fix 10 ore.
Știți că nu-s neapărat un fan al smartwatch-urilor, dar Galaxy Watch5 chiar este mișto, nu numai pentru înregistrarea continuă a pulsului. Mi-a plăcut și că știe să facă EKG sau să îți ia tensiunea. Și dacă ar fi să aleg funcția care mi-a plăcut cea mai mult, a fost cea de monitorizare a … sforăitului.
Altfel, 2 zile jumătate de autonomie și integrare foarte bună cu telefonul, care este tot Samsung, evident.
În concluzie, mișto la rafting, chiar dacă a fost la 7 grade celsius. Vă sfătuiesc să încercați măcar o dată în viață, chiar dacă sunteți ca mine și nu știți să înotați. Mie mi-ar plăcea să mai bag o fisă.
Voiam sa te întreb dacă e și pentru copii (la inceput). După ce am citit tot… parca îmi e frica… mai ales la faza cu bolovanii. Cred ca înotul nu te poate ajuta foarte mult, eventual la tehnica de respirat…
Sunt și multe familii care vin cu copiii la rafting. Instructorul spunea că cel mai mic “pasager” din barcă a avut 2 ani. Nu știu cum au făcut însă cu el, că nu prea e ok să se miște prin barcă. Probabil că l-au legat cu chinga de părinți 🙂