Săptămâna ce tocmai s-a încheiat am dat o fugă până la mare, să vedem ce s-a mai schimbat. Am realizat că ultima oară am fost la noi pe litoral acum 7 ani, în Costinești. Și am fost în total de vreo 4-5 ori la mare, în vreo trei stațiuni de când mă știu. Atât de mult îmi place litoralul nostru.
Acum am mers în Mamaia Nord (sau Mamaia-Sat, oamenii de aici par că nu s-au hotărât asupra denumirii). Am plecat ca chiaburii, într-o zi de miercuri și ne-am întors vineri după-masă. Din punctul ăsta de vedere, drumul a fost atât de lejer încât aș fi tentat să merg mai des. Trei ore dus, trei ore întors. Fără accidente, fără niciun stres și nicio supărare pe autostradă (cu excepția unui bec care s-a aprins la Duster).
În principiu Mamaia-Sat este o struțo-cămilă între luxul din Mamaia și paragina din Costinești. Depinde în ce direcție te uiți. În centrul stațiunii este un complex despre care ai putea să juri că-i o clădire de corporatiști din București. Sticlă, metal, culori vibrante, barieră la intrare, restaurante tip franciză la parter, totul înconjurat de palmieri. Bineînțeles, cu excepția drumului din fața complexului, care este din pământ. Așa că într-o seară am avut ocazia unică de a vedea un Lamborghini se chinuia prin gropi (sau îl chinuia talentul pe șofer) să ajungă în parcarea subterană a resort-ului.
Și, de fapt, aici este singura parte high-life a stațiunii. Pe măsură ce te depărtezi de Alezzi (chiar și foarte puțin), Mamaia Nord își dă arama pe față. Drumuri de pământ și lipsă de salubrizare. Iată aici o poză cu complexul din alt unghi:
Dacă mergi și mai în nord, te întorci în urmă cu 10 ani. Acolo unde încă mai găsești gogoșica fițoșica, hamsii la carton, muzică etnică (a se citi manele) și coșuri de gunoi improvizate (a se citi morman de gunoi).
Plaja este așa cum v-ați aștepta. Arată foarte bine de la distanță:
Dar dacă te apropii… trebuie să mai închizi un ochi. Sau doi.
Apropo, miercuri și joi nu a fost așa aglomerat. Am avut loc să ne jucăm cu frisbee-ul în apă și am fi avut și pe plajă. Doar vineri a început să fie ceva mai multă lume:
Intrarea în apă este destul de lină. Mergi destul de mult până să ajungi în apă până la nivelul gâtului. Așa că în apă nu se simte atât de mult aglomerația. Însă ne felicităm că am luat decizia de a nu sta și peste week-end. Mai ales că apa era tulbure și plină de alge și meduze.
Șezlongurile sunt 15 lei în partea dărăpănată a stațiunii (Mamaia Nord Nord) și 30 de lei în zona normală. În zona în care voiam să stăm inițial cereau 30 de lei per șezlong, dar nu aveau o baie arondată. S-au uitat ciudat la noi când le-am spus că preferăm să mergem undeva unde au baie.
Și ca să închei articolul într-o notă optimistă, în anul 2019 am avut parte de două mari realizări pe litoral.
Prima a fost că am avut unde mânca (nu râdeti, că de când am făcut foamea în Costinești am rămas cu traume). Singura dezamăgire a fost la Cherhanaua Năvodari, unde nu prea aveau… pește. În rest, la Portobella, Nikos și Pagaia mâncarea a fost chiar decentă. La fel și micul dejun de la Oneiro. Ca să vă faceți o idee despre nivelul mâncării, scădeți cam o stea din rating-ul pe care îl au restaurantele de pe Google Maps. La Pagaia a fost cel mai ok. Cred că pot recomanda orice de acolo.
A doua realizare a fost că am putut plăti cu cardul aproape oriunde. Chiar și șezlongurile se pot plăti cu cardul dacă nu te deranjează să fii privit ca un eretic și știi cum să pui problema.
Altfel, am stat la Vila Royal Paradise, care a fost cât se poate de ok. Păcat de stațiune, că mi-ar fi plăcut să mă cazez mai des acolo.
În concluzie, Mamaia-Sat este un amestec de mujdei și Moet. Se construiesc blocuri înalte periculos de aproape de buza mării, dar infrastructura și salubrizarea lipsesc. Nu pare să existe niciun plan de urbanism sau vreo strategie pe termen lung. Pare un fel de Rânca a litoralului. Așa că în funcție de cât de indulgenți sunteți și de ce vă doriți de la un sejur, s-ar putea să vă placă sau s-ar putea să nu.
Urmărește Revoblog.ro și pe Google News
Share pe Facebook
