N-a trecut mult de la evenimentul de lansare internațional până când Sony a7 III a ajuns și în România. Sony încearcă să ofere prin această cameră foto o opțiune “entry level” pentru mirorless-urile full-frame. Deocamdată îl găsiți la F64, doar body.
Am pus în ghilimele “entry level”, pentru că totuși, full-frame-urile nu sunt pentru amatori, iar prețul este consistent. Sony spune însă că a7 III trebuie văzut ca un model care știe din toate câte puțin, spre deosebire de frații lui care excelează fiecare la câte un capitol:
- a7R III la rezoluție
- a7S II la sensibilitate
- a9 la viteză
Principarele puncte forte ale lui Sony a7 III sunt:
- ISO 100 – 51200, care se poate extinde până la 204800 pentru imagini statice;
- Dynamic Range cu 15 trepte;
- Sistem auto-focus cu 693 puncte de focalizare, 425 puncte de contrast și Eye AF (auto focalizare pe ochii subiectului);
- Stabilizare optică in-body pe 5 axe;
- Senzor nou de imagine Exmor R CMOS, cu 24.2 MP și iluminare din spate, 14 bit RAW, procesor nou de imagine BIONZ X
Nu mă pricep atât de mult la camere încât să-l iau bine de tot la puricat, însă pe mine m-a impresionat funcția de Eye AF, care mi se pare super utilă, și autonomia, care acum a crescut la 700 de cadre. Singurul lucru care m-a dezamăgit este că în continuare Sony nu vrea să facă un ecran complet rabatabil.
Comparat cu a6000-ul meu, tot pare destul de compact și este cu siguranță este mai mic decât un DSLR. Sunt conștient însă că un obiectiv serios îi reduce din acest câștig de greutate și volum și îl cam pune în linie cu DSLR-urile.
Și ca să închei, mărturisesc că sunt foarte mulțumit de Sony a6000-ul meu. Dacă aș avea bani și aș vrea să fac un upgrade, tot un Sony aș lua (când vor pune ecran rabatabil 😀 ).
